Kylie Minogue e una dintre figurile muzicii pop care nu are cum să-ţi fie antipatică. Dacă n-o iubeşti, măcar îi apreciezi fundul. Dacă n-ai crescut pe “You should be so lucky” sau “Locomotion”, atunci sigur nu ţi-ai putut scoate din cap refrenul “I can’t can you outta my head” de acum câţiva ani. Dacă ţi-a fost tot timpul indiferentă, atunci când ai aflat din presă că are probleme cu cancerul de sân, cu siguranţă i-ai păstrat un strop de compasiune.
Din ciclul “profesionalismul magazinelor de vânzări online din România”, vă prezentăm azi episodul “camera video”.
De vreo două luni încerc să-mi iau o cameră video. Un anumit model de cameră video. Acum două luni Canon nu comercializa încă modelul respectiv, deşi îl puteai găsi pe vreo 10 site-uri de magazine online de la noi.
A te duce la IKEA în zi post-“muncitorească” înseamnă a face o baie de mulţime în locul în care merg trei sferturi dintre bucureşteni. Zona comercială Băneasa, cu tot cu noul Shopping City, e Mecca cetăţeanului capitalist român. IKEA înseamnă cel puţin trei lucruri înfipte în conştiinţa consumatorului: 1. are pungi galbene care pot fi umplute cu tot felul de ace, brice şi carice mai mult sau mai puţin folositoare prin casă; 2. are mobilă pe care, încet-încet o găseşti în fiecare apartament din Capitală; 3. are chifteluţe cu gust sintetic dar care alunecă de minune pe autostrada gâtului când shoppingul oboseşte mai ca o zi de lucru îmbrăcată cu chiloţi tanga.
Am citit Despre scris, cartea lui Stephen King cu o plăcere nebună. King e unul dintre scriitorii mei favoriţi (al cui nu e?) dar, mai mult decât atât, King e – sau ar trebui să fie – un monstru sacru pentru oricine doreşte să flirteze cu această fată frumoasă care se numeşte literatură.