Ed’s Blog

Începuturile de an sunt entuziasmante. După ce trece nebunia cu Revelionul şi sarmalele, după ce ţi se usucă bradul (unde sunt brazii de altădată?), după ce dă o ninsoare – Ninsoarea! – mintea îţi zboară îndată către lucrurile pe care le vei face în noul an. Unii fac comparaţii… ia să vedem, avem un an par – ah, în anii pari îmi merge prost, damn! Alţii privesc cu optimism înainte: va fi mai bun! Anul ăsta fac bani. Anul ăsta îmi găsesc prinţul/prinţesa mareelor. Anul ăsta o să fie cel mai bun an din viaţa mea, take it as a promise!

Am şi uitat de când n-a mai nins aşa în Bucureşti. Acum 30 de ani ningea ca-n poveşti din două în două săptămâni şi nu se mai agita nimeni. Lumea lua iarna ca atare. Adică: e normal ca iarna să ningă, nu să fie 20j de grade, deşi majoritatea ne-am dori asta.

Ne-am obişnuit ca programele TV de Revelion să fie mizerabile. Motivele sunt multe şi nu le dezvolt acum – cel principal ar fi că nu sunt oameni buni care să le facă. Dacă am lua, prin absurd, un calup cu revelionul TVR din 1978, să zicem, şi l-am pune să ruleze non-stop în noaptea de anul nou, ar face audienţă inccredibilă. Mai ştie cineva cine au fost Bocăneţ, Vornicu sau alţii ca ei?

Zilele astea răsfoiesc blogurile oamenilor. Recunosc, nu o fac des, din lipsă de timp. Acum am reluat însă acest obicei şi constat, o dată în plus, că blogurile sunt, în marea lor majoritate, oglinzi ale oamenilor care le scriu. Ştiu, mare observaţie!, normal că asta sunt! Unii se dau deştepţi, alţii chiar sunt deştepţi, unii-s naivi, alţii pur şi simplu simpatici, unii morocănoşi, alţii neutri. Unii sunt mai jurnalişti ca alţii. Alţii sunt mai introspecţi. Unii refulează. Alţii consemnează. Unii-s romantici, alţii înţeapă.