Ed’s Reviews

Michael Clayton (George Clooney) este un “curăţător” (n-am găsit altă rimă) juridic, un “gunoier” care se ocupă de rezolvarea părţilor juridice gri sau negre ale VIP-urilor şi corporaţiilor, în cadrul unei prestigioase firme de avocatură americane. Dezgustat de clientela sa şi aflat într-un impas financiar generat de proasta gestionare a afacerilor personale, Clayton, aflat în plină criză a bărbatului de 40 de ani (ce-i aia, frate?) ajunge în mijlocul unei situaţii delicate: avocatul Arthur Edens (Tom Wilkinson), care reprezintă o corporaţie agro-chimică lovită de grave acuzaţii publice, e măcinat de vinovăţia cazului pentru care pledează şi decide să lupte împotriva companiei, fapt care ar duce la dezastrul acesteia.

The Hunting Party pare un film neserios făcut pentru o cauză serioasă. Un corespondent de război care şi-a trăit gloria dar care vrea să apară din nou în lumina reflectoarelor (Richard Gere) îl contactează pe fostul său cameraman (Terrence Howard) alături de care a trăit clipe minunate în războaiele din care au relatat şi îi propune o nouă şi imensă doză de adrenalină: găsirea celui mai căutat criminal de război din Bosnia.

Tânăr absolvent de colegiu, Christopher McCandless decide să-şi abandoneze propria viaţă şi să plece în marea aventură a existenţei sale: Alaska. O idee frumoasă, dacă puştiul nu ar pune-o în practică în propriul său mod. El îşi arde economiile şi pleacă la drum cu un rucsac în spate rupându-se de tot ceea ce are legătură cu viaţa civilizată şi în special de orice relaţie inter-umană.

Îmi plac filmele de groază. M-a “molipsit” pe vremuri Wes Craven cu al său Freddy Krueger în celebrul tricou cu dungi orizontale din Nightmare on Elm Street – cu toate părţile, primele trei cele mai bune. De atunci mă tot uit la horror-uri, încercând să le descopăr valorile artistice, dincolo de superficiala idee “te sperii, măh! bua-ha-ha!”.