Încă mai cred că Filantropica e cel mai bun film românesc de după Revoluţie. Prin urmare păstrez pentru Nae Caranfil o stimă aparte şi, de fiecare dată când trec pe lângă un cerşetor, îmi imaginez că mâna lui întinsă trebuie să spună o poveste ţapănă ca să primească pomană. Numai că de 5 ani încoace, stimabilul Nae se îngropase în propriul succes şi declanşase o “tăcere”greu interpretabilă şi rumegabilă.
