Ar trebui făcut un sondaj de genul: “Când intri într-un cazinou, la ce masă eşti tentat să-ţi rişti averea? Ruletă? Blackjack? Poker?”. Nu sunt convins că răspunsurile ar “migra” în mod covârşitor către una dintre variante, fiindcă fiecare are “nurii” ei şi prin urmare fanii ei. Dar sunt convins de un lucru: jocul de blackjack – sau 21 cum îl ştim din copilărie – are o fascinaţie aparte, ca o femeie frumoasă care zâmbeşte misterios în colţul gurii şi te cheamă în separeu pentru un pahar.
Puţine sunt filmele în ziua de azi, nepătate de “tuşa” computerului, despre care să spui la final că te-au emoţionat în cel mai simplu mod în care o poate face un film: acela de a te ridica de pe scaun şi a pleca în treburile tale, marcat ore în şir de ceea ce ai văzut. Starting Out In The Evening are marea calitate de a face parte din această categorie.
Mărturisesc că nu pot savura un film dacă acesta e plasat într-o epocă de-a dreptul confuză şi, în plus, e plin de greşeli de toate felurile – geografice, istorice, biologice… E ca şi cum cineva încearcă să te facă să mănânci o friptură de vite spunându-ţi că e compot de prune. Cam asta este sinteza filmului 10.000 BC, lansat în cinematografe fără nici cea mai mică ruşine.
Despre filmele care-ţi arată lucruri ce ţi se pot întâmpla şi ţie ai tendinţa de a spune lucruri de bine după ce citeşti The End-ul de pe generic. Cumva te identifici cu unul dintre personaje (sau chiar cu mai multe) şi îţi uieri în barbă fraze de genul “băi nene, ce făceam eu dacă eram în locul lu’ ăla?”.