Un tip care vrea să facă rost de bani dar băncile îl consideră prea loser ca să-l crediteze, împreună cu prietena lui şi cu alţi doi “specialişti” în mârşăvii, răpesc un copil, la ordinul unui necunoscut.
Un tip care vrea să facă rost de bani dar băncile îl consideră prea loser ca să-l crediteze, împreună cu prietena lui şi cu alţi doi “specialişti” în mârşăvii, răpesc un copil, la ordinul unui necunoscut.
Sunt unele filme care te fac, ba chiar aproape te obligă, să te pui măcar pentru un timp în pielea personajului principal. Treaba e destul de simplă: te dezbraci de pijama, de ţoale, de undăruerşi şi te verşi în scenariul omului. După care începi să-ţi pui neuronii în funcţiune, pe ideea “ce naiba am de făcut dacă tot am ajuns aici?”.
Robert Zemekis? Hmmm. Ştiind că e regizorul care a făcut unul dintre filmele Top 3-ului meu din toate timpurile (Forrest Gump) m-am repezit pe Beowulf precum cioara asupra caşcavalului. Pardon de expresia cioară (a se înlocui cu “câine”).
Dacă tot s-au făcut două filme cu subiecte oarecum asemănătoare – Invasion şi I Am Legend – daţi-mi voie să-l prefer, dintr-un oarecare punct de vedere, pe primul.