De ce ar trebui să mă dau în vânt după un film care pare un puzzle din multe alte filme care s-au făcut înaintea lui? Mai mult de jumătate de oră mă uit cum se plimbă Will Smith de unul singur (asta pentru că nu am pus la socoteală câinele) printr-un New York devastat cu câţiva ani în urmă de un virus ucigaş, astăzi năpădit de buruieni.
Pentru cei care nu l-au cunoscut, Ioan Chirilă a fost un ziarist de mare valoare şi un scriitor sportiv cum România nu a mai avut.
Patru orfani născuţi în decembrie şi crescuţi la o mânăstire prin pustiurile Australiei primesc un cadou neaşteptat: o vacanţă într-un sătuc de la malul mării. Acolo, fiecare dintre ei nutreşte dorinţa de a fi adoptat de către un cuplu de foşti circari dar, mai mult decât atât, descoperă micile bucurii ale vieţii pe care nu aveau cum să le guste alături de măicuţe.
Tocmai ce scriam despre Scarlett Johansson că-mi înfierbântă imaginaţia când mi-am dat cu tesla-n fantezii văzând Jurnalul dădacei. Habar n-am de ce a acceptat Scarlett