Bucureştiul, aşa cum nu va mai fi vreodată

Acum 30 de ani, Bucureştiul era un oraş romantic. Privind în urmă, îmi dau seama că acum 30 de ani îmi iubeam oraşul, cu aceeaşi ardoare cu care acum îl urăsc. Mi-am trăit copilăria într-un Bucureşti în care praful era respirabil, zăpezile aveau farmec, gogoşile aveau savoare, ţiganii vindeau doar gumă de mestecat şi bomboane agricole iar oamenii, atunci când uitau de salamul cu soia, ştiau să se bucure până şi de o plimbare cu barca în Cişmigiu.

Înainte ca Ceauşescu să declare război oraşului, demolându-i simbolurile pentru a-şi satisface grandomaniile, un fotograf a avut inspiraţia de a-i colinda străzile şi a surprinde pe peliculă imagini-document pe care numai retina celor ce au ţinere de minte le mai înregistrează. Andrei Pandele a strâns într-un album publicat recent la Editura Compania, 156 de fotografii color şi, în special, alb-negru, despre ceea ce a însemnat capitala României acum 30 de ani. De fapt, Fotografii şi imagini interzise şi personale este mai mult decât un simplu album. Este un compendiu istoric al unei perioade pe de o parte întunecate, pe de alta extrem de spectaculoase. Din fotografiile lui Pandele răzbate amărăciune, tristeţe, fum, dezolare, sărăcie, la un loc cu umor, strălucire, căldură, romantism, nostalgie.

Etern fascinat de tomurile care au ca subiect Bucureştiul de altădată, îţi recomand cartea lui Andrei Pandele cu invidia celui care şi-a trăit copilăria anilor ’70-’80 în acelaşi oraş dar nu a avut geniala idee de a fotografia lucrurile banale din jurul lui, aşa cum au fost şi cum nu vor mai fi niciodată.

P.S.: Andrei Pandele expune până pe 3 februarie, la MNAC, Galeriile etaj 3/4, fotografiile ce fac parte din album.

P.P.S.: ar fi interesant de scris ce vă amintiţi din Bucureştiul de acum 20-30 de ani. Locuri, fapte, oameni care v-au rămas în memorie – scrieţi aici despre ele şi le comentăm împreună.