Am fost trei zile la Zürich, unde Puma a lansat noile echipamente pentru echipele calificate la Euro şi, evident, sponsorizate de producătorul german. Adică Italia, Elveţia, Austria, Polonia şi Cehia. Evenimentul ar fi trebuit centrat, evident, pe campioana mondială. Puma a invitat ziarişti din întreaga lume şi, în principiu, organizase mese rotunde cu Cannavaro şi Donadoni, pe lângă reprezentanţii celorlalte ţări. Numai că, stupoare: veniţi în bloc la prezentarea noilor tricouri, italienii (care a doua zi au jucat, la Zürich, amicalul cu Portugalia) şi-au băgat picioarele în presă şi-n Puma şi au anulat totul: interviuri, accesul la antrenament şi aşa mai departe. Că aşa au vrut muşchii lor.
Am rămas uşor stupefiat (precum toţi jurnaliştii prezenţi) şi mă întrebam ce fel de contract are Puma cu federaţia italiană aşa încât aceasta din urmă îşi permite să le dea peste cap evenimentul cu o asemenea uşurinţă. Aroganţa a mers până acolo încât, ca să demonstreze că sunt, totuşi, mărinimoşi, selecţionerul Donadoni a acceptat în ziua meciului, să acorde 5 minute de interviu unui număr de cinci ziarişti selecţionaţi de federaţie. În picioare, în holul stadionului. Incredibil.
Altfel, am avut ocazia să fac un preview al stadionului pe care România va juca la vară contra Italiei, la turneul final. Letzigrund e o arenă complet nouă, construită special pentru Euro. Are o capacitate de 30.000 de locuri însă are o problemă: pista de atletism, lucru ce nu-l face un stadion foarte pretabil pentru meciurile de fotbal. În plus, rândurile de jos sunt foarte înghesuite şi aproape orizontale, prin urmare aş recomanda suporterilor români care-şi cumpără bilete să aibă grijă ca acestea să fie undeva sus, în tribună, de unde vizibilitatea e incomparabil superioară. Totuşi, atmosfera la Italia – Portugalia a fost excelentă: stadionul s-a umplut la maxim (30.500 spectatori) şi chiar dacă în primă fază când am fost în arenă (la prânz, când era goală) am avut impresia că Letzigrund e mai degrabă banal, în cele din urmă m-am convins că, plin-ochi, e absolut ok.
Nu acelaşi lucru aş putea spune despre Zürich. Dacă e un gen de oraş care nu-mi place, atunci ăsta e printre cele mai “reprezentative”. Nu mai fusesem în Elveţia – şi oricum, percepţia mea despre faptul că e o ţară plictisitoare s-a adeverit, însă nu mă aşteptam ca el mai mare oraş al ei să mă dezamăgească în halul ăsta. Un oraş construit ca-n filmele s.f.: plin de pasarele, tuneluri, viaducte, scări şi aşa mai departe. Am avut senzaţia de înghesuială permanentă, parcă mă strângea oraşul la colţuri, parcă se prăvăleau casele alea frumos aranjate şi foarte curate peste mine. Iar cel mai nasol lucru (atenţie suporterilor care vor merge cu maşina la Euro!) este traficul! Deşi are doar 360.000 de locuitori, Zürich-ul are un trafic ca-n Bucureşti. La ora 6.30 după-amiaza se formau adevărate buşeuri iar semafoarele ţin o veşnicie pe roşu şi foarte puţin pe verde (parcă special pe rutele pe care am fost!).
Încă un lucru mişto a fost experienţa pre-Euro: am jucat o partidă de fotbal pe terenul de antrenament al stadionului, între ziarişti şi am avut ocazia să testez noile ghete Puma, v1.08: The Speed Boot. Cele pe care le poartă vedete precum Eto, Crouch, Anelka, Buffon sau Ljüngberg. Cu adevărat speciale. Ca şi campania aflată în plină derulare (vezi spotul mai jos).
Mai jos, câteva video-uri făcute la faţa locului:
¤ Simona Ventura prezintă alături de Cannavaro şi echipa Italiei noile echipamente pentru Euro
¤ Atmosfera la amicalul Italia-Portugalia (3-0) pe stadionul Letzigrund din Zurich
¤Artificii la finalul partidei
