Animatorii – pro sau contra?

N-o să declanşez un război personal cu Marele Frustrat. Nu-mi stă în caracter şi, mai mult decât atât, am alt gen de abordare a vieţii decât cel în şpagat cu privirea încruntată şi p*la-n gură pentru orice pute (şi, de regulă, acestor persoane le pute totul). Mai mult decât atât, am lucruri mai bune de făcut decât să-mi caut numele pe Google pentru a afla cine a mai scris despre mine ca să mă iau de el într-o emisiune auto-denumită pamflet, care bate apa-n piuă fără cel mai mic strop de umor dar care e plasată perfect, la o oră propice pentru cei care suferă de insomnii. Şi mai mult decât atât – şi cu asta închei – voi uita că acest personaj care-şi transpiră duhorile prin studiouri şi-şi umflă muşchii pe sms-uri a apărut – cu bucurie – de-a lungul anilor de mai multe ori în revista pe care azi o înjură cu nesaţ (şi despre care oricum nu înţelege nimic, din moment ce, pentru el, articolele la mişto sunt atacuri la neuronii lui morţi) în interviuri şi chiar pictoriale de fashion.

Prin urmare, rămân în lumea mea mică şi “analfabetă” şi vreau să vă povestesc despre cum se distrează străinii. Mai exact cum se distrează străinii în hotelurile de tip club de vacanţă. Probabil aţi fost în aşa ceva, prin Grecia, Turcia sau Groenlanda. All-inclusive, bla-bla. Ei, una dintre “atracţiile” cluburilor – de multe ori plasate in the middle of nowhere – o reprezintă echipa de animatori. Animatorii ăştia sunt antrenaţi să ţină în priză lumea care se presupune că se plictiseşte prin club. În principiu ei sunt nişte persoane simpatice, care râd mult, vorbesc (foarte) tare şi te sâcâie când ţi-e lumea mai dragă şi berea mai rece cu întrebări de genul “Vrei să joci darts?“, “Peste 15 minute începe water-fusion. Vii, da?“. “Începe aerobicul! Hai şi tu!“. Dacă îi refuzi, ei nu se supără. Ba chiar “ţin” şi la poante (deh, nu toată lumea intră zilnic să caute măsele stricate în gura presei) şi te poţi trezi luat la mişto cu fraze de genul “Ah, eşti prea bun la darts, parcă te-am văzut pe Eurosport…” Pe parcursul zilelor de vacanţă ai toate şansele să legi adevărate prietenii, să faci schimbi de emailuri, de impresii, de reţete de bucătărie sau de tricouri (ude). Lumea scrie apoi pe forumurile de turism despre cât de minunaţi şi prietenoşi sunt animatorii. “Especially Renzo!” (ce-o avea aşa special Renzo? Lungimea? Sau spiritul?).

Prin urmare, animatorii din cluburile de vacanţă sunt sarea şi piperul din all-inclusive-ul turistului. Partea funny e cum răspund străinii la chemările acestora. Fiindcă românii sunt mai ciufuţi, pe genul – “ia uite-i bă şi p-ăia!”, mă întrebam săptămâna trecută, privind la bucuria cu care fo’ 20 de turişti de prin Italia, Anglia şi alte zone europene se bălăceau în apă ca nişte maimuţe, coordonaţi de o animatoare urâţică dar pentru care aqua-gym-ul părea a fi pasiunea vieţii, dacă ei sunt cei normali sau noi, care priveam cu amuzament detaşat (frate, era un bărbos cu juma’ de barbă care stătea în apă şi dădea din mâini ca o moară de vânt stricată…), suntem prea blazaţi pentru o lume, la urma-urmei, normală şi relaxată. Probabil că răspunsul e undeva pe la mijloc. Dar zău că nu mă voi duce niciodată să dau din picioare în piscină, în cel mai pur spirit de turmă, chiar dacă animatoarea s-ar numi Angelina, Scarlett sau Naomi! Adică, dacă ăsta e sport, mai bine mă duc să joc fotbal. Iar prima dată când voi lega o prietenie cu un animator, o să-i iau un interviu şi-o să-l întreb dacă are voie să facă sex cu turistele. Că doar oameni sunt şi ei!