În 1996 bântuiam prin Londra, cu ocazia Europenelor de fotbal. La un moment dat am intrat într-un magazin imens, care avea ca logo un V avântat şi foarte bine conturat. Am urcat nişte scări şi m-am trezit trecând pe lângă o coadă considerabil de mare. La capătul ei, un personaj tinerel, cu moacă serioasă, dădea autografe pe o carte de pe coperta căreia zâmbea el însuşi. Personajul se numea Ryan Giggs şi peste ani avea să devină simbolul legendar al celei mai bune echipe din lume: Manchester United. Iar magazinul în care intrasem şi care avea să mă uimească prin “bogăţia” de discuri, jocuri, cărţi şi alte asemenea, se numea Virgin Megastore şi era proprietatea unuia dintre cei mai nonconformişti antreprenori ai zilelor noastre: Richard Branson.
Am cumpărat deunăzi cartea lui Branson, Screw it! Let’s do it! – Lecţii din şcoala vieţii (Editura Publica, 2009), în care părintele lui Virgin povesteşte relaxat cum a pornit compania şi mai ales care este stilul lui de abordare a afacerilor. Reiese un individ care a trecut prin jungla antreprenoriatului cu zâmbetul pe buze şi cu câteva principii clare după care s-a călăuzit cu încăpăţânare. Unul dintre ele: distrează-te atunci când vrei să construieşti ceva! Distrându-se, Branson a crea
t de-a lungul timpului, sub aceeaşi “pălărie”, companii de muzică, telefonie mobilă, cola, transporturi aeriene, feroviare şi spaţiale etc – nu mai puţin de 360. Poreclit Dr. Yes de angajaţii săi, Richard Branson a demonstrat că dacă ţinteşti sus şi munceşti cu pasiune dar în acelaşi timp te distrezi, poţi atinge stelele. “Când ceva nu-ţi mai face plăcere, e momentul să mergi mai departe”. “Distrează-te, munceşte din greu i banii vor veni”. Nu e un idealism. Branson îmbină acest jemanfişism aparent cu o excepţională viziune a lumii afacerilor şi o foarte bine dozată încredere în oameni.
Citindu-i cartea, e imposibil să nu te apuce avântul de a face lucruri mari. Am spus-o şi o gândesc de mai bine de doi ani: “think big” nu e un concept aiuristic. Atâta vreme cât te va mulţumi o victorie facilă sau o împlinire de duzină, şi vei trâmbiţa asta ca pe o mare realizare, vei rămâne la superficialul stadiu al mediocrităţii iar oamenii vor ajunge să râdă de tine. De pildă, un comunicat despre atingerea locului 17 în topul celor mai buni cultivatori de castraveţi din România atinge culmea ridicolului, chiar dacă este trimis câtorva mii de oameni. Ei nu vor face altceva decât să se întrebe dacă nu cumva ai înnebunit în timp ce pliveai dovleceii. Dacă vei deveni însă, rapid, numărul unu în rândurile celor care cultivă castraveţi, reuşind să pui la punct o modalitate inovatoare de transport al acestora de la sere în pieţele din întreaga ţară, nici măcar nu va fi nevoie de un comunicat: oamenii vor afla imediat cine are cei mai buni castraveţi. Iar dacă la un moment dat îţi vei propune să scoţi pe piaţă un castravete cu gust de piersică – şi vei şi reuşi asta! – e posibil să ajungi chiar în Hall of Fame of Cucumbers.
Branson a pornit la drum când avea 15 ani, prin înfiinţarea unui ziar, Student. A reuşit să facă suficient de mulţi bani ca la un moment dat să dea naştere unui magazin în care să vândă discuri ale unor trupe şi cântăreţi nou-apăruţi (Mike Oldfield a fost primul), Virgin Music. Din acesta şi-a tras seva Virgin Atlantic, o companie aviatică pornită la drum cu un singur aparat de zbor. Astăzi, Branson se concentrează pe Virgin Galactic, prima companie privată care organizează excursii în spaţiu pentru oameni obişnuiţi. Şi, probabil, nu se va opri aici. Forbes îi estimează averea la 250 miliarde de dolari. Bani despre care el însuşi spune că i-a făcut zâmbind. Sau zburând cu balonul.
Probabil Branson e un exemplu fericit, care a reuşit într-o ţară în care ministrul tineretului nu aruncă pe geam cu sutele de mii de lire. Există şi alte personaje de genul Branson, inclusiv pe plaiurile noastre. Primarul Mazăre ar vrea să se apropie, prin atitudine, de el. Diferenţa vine din faptul că Mazăre e politician (şi foloseşte din greu hăţurile acestui statut, inclusiv atunci când îmbracă uniforme naziste la parade de modă) iar Branson e antreprenor. Dincolo de această comparaţie probabil nefericită, după ce citeşti Screw it! Let’s do it! rămâi cu cel puţin un gând care te va bântui cu insistenţă atunci când va veni vremea să faci ceva cu viaţa ta: Screw it! Let’s do it!
