Acum 30 de ani, Bucureştiul era un oraş romantic. Privind în urmă, îmi dau seama că acum 30 de ani îmi iubeam oraşul, cu aceeaşi ardoare cu care acum îl urăsc. Mi-am trăit copilăria într-un Bucureşti în care praful era respirabil, zăpezile aveau farmec, gogoşile aveau savoare, ţiganii vindeau doar gumă de mestecat şi bomboane agricole iar oamenii, atunci când uitau de salamul cu soia, ştiau să se bucure de o plimbare cu barca în Cişmigiu.
