Unii spun că este cea mai bună carte a lui Beigbeder, scriitorul francez care a “descoperit” cu cinism şi subtilitate că… Dragostea durează trei ani dar şi că 199.000 lei (99 franci, în original) e un preţ prea mare pentru un individ care lucrează într-o agenţie de publicitate.
Am citit interviul luat de Boerescu lui Beigbeder într-un număr recent al revistei cu iepuraşi. La final am avut portretul unui tip destul de normal pentru cărţile pe care le scrie. În zilele noastre însă, normalitatea nu e un atu, aşa că prefer să îl înâeleg pe Beigbeder din romanele lui şi nu din realităţile mai mult sau mai puţin politicoase. În Iartă-mă… e povestea unui francez angajat de o companie de cosmetice de la el din ţară ca scouter de frumuseţi ruseşti. Omul pleacă la Moscova să caute june frumoase (are balta peşte!) şi se îndrăgosteşte bolnăvicios şi pedofilic de Lena. Numai că, în scurt timp, Lena intră pe mâna mafioţilor petrolişti ruşi iar bietul francez nu găseşte alte mijloace de răzbunare decât să îi arunce pe aceştia în aer.
Nu cred că e cea mai bună carte a lui Beigbeder. Măcar din perspectiva revoltei est-europeanului care nu priveşte cu ochi buni această vânătoare de carne a occidentalilor. Am reţinut însă o extraordinară caracterizare a femeii ruse, rezultatul ochiului fin al francezului atunci când vine vorba de femei. Sigur, nu e suficient să ai doar “ochi”, de aceea disperarea sufletească ce răzbate din paginile cărţii îţi dă un sentiment de milă fără cauză.
Fetele din Rusia au un fel de a coborî pleoapele ca nişte copii prinşi făcând vreo boroboaţă. Ai zice că se abţin să nu plângă, ca şi cum ochii turcoaz ar amuţi suspine venite din negurile de gheaţă ale vremurilor, dintr-o eternă nefericire, dintr-un viol părintesc petrecut în dacea familială, dintr-un Crăciun fără daruri. (…) Sunt ca nişte flori care se apleacă asupra slăbiciunii bărbaţilor, iertându-i şi manevrându-i, răsfirându-le părul printre degete, şi chiar transpiraţia lor miroase bine, şi indiferent care bărbat ajunge o păpuşă în braţele lor pale, care plutesc prin aer ca nişte aripi de lebădă (…) Nimeni nu mângâie atât de bine ca rusoaicele, nimeni nu se oferă cu o asemenea spontaneitate… Trei sferturi de secol, sexul a fost unica distracţie a ruşilor, alături de vodcă şi delaţiune. Rezultatul înseamnă o ştiinţă de un rafinament unic în lume.
Iartă-mă!… Ajută-mă! – Frederic Beigbeder. Editura Pandora M, 2007
