0
Shares
Într-o zi, un bătrân de 85 de ani face o plimbare prin oraşul în care şi-a trăit întreaga viaţă. Văzând terenurile, casele şi străzile tinereţii lui începe să-şi amintească…
“Îmi amintesc că am ajutat la construcţia acestui pod când aveam 25 de ani. Dar oamenii nu te vor numi niciodată <constructorul de poduri>. Nu, niciodată…”
Merge ce merge, apoi iar:
“Îmi amintesc că am construit taverna asta când aveam 35 de ani. Dar oamenii nu te vor numi niciodată <constructorul de taverne>. Cu siguranţă nu te vor numi…”
“…dar dacă fuţi o capră…”
