Author Archive
Loverboy ****
Mi-a plăcut mult Loverboy-ul lui Cătălin Mitulescu, fără a avea sentimentul că e un film de excepție. Regizorul îți construiește de la bun început un cadru sterp. În deșerturile Dobrogei, pe un drum care cine știe unde mama naibii duce, pentru că – scuzele de rigoare! – Hîrșova poate fi la mama naibii, un puști [...]
12. Complet. Next!
Acum 12 ani, FHM România începea să prindă contur, de la ideea că românii vor înțelege cu greu ce înseamnă cele trei litere din logo. În redacție, ne chinuiam ore-n șir să găsim celor trei litere înțelesuri românești, dincolo de For Him Magazine-ul care peste câțiva ani avea să facă istorie, ușor transformat în acel ”Revist de gen masculin” cu care cititorii s-au identificat până la colecțiile care le umpleau încăperile.
Plictisitoarea Geneva si zglobiul ei salon
Am fost a doua oară în Elveția și mi s-a părut, din nou, mai plictisitoare ca o oală cu orez lăsată pe pervaz. În care, ok, cineva a pus niște leuștean, pentru a face să existe contrast. Nu-mi place Geneva, cu lacul ei cu tot, cu pensionarii ei frumos îmbrăcați, care servesc masa la restaurant la ora 12, își vorbesc politicos și țin cu grație tremurândă paharele cu vin roșu (altfel, bun), cu clădirile la milimetru, de pe care tronează litere mari, armonios aranjate sub formă de Philipp Pateck sau Rolex, cu lipsa de agitație pe străzile curate, cu briza continuă și civilizația care respiră prin copacii noduroși.
Povestile melodiilor: Je t’aime, moi non plus – Serge Gainsbourg
Serge Gainsbourg (născut Lucien Ginsburg) a fost unul dintre cei mai interesanţi muzicieni francezi, rămas în memorie prin polivalenţa artistică dar şi prin extraordinarul erotism pe care-l degaja în mod natural personalitatea lui complexă. Un erotism ce răzbate automat în piesele lui, în special în cea mai cunoscută, celebrul duet cu Jane Bikin, Je t’aime, moi non plus.
Piesa a fost scrisă de Gainsbourg în 1967, pe vremea când îşi consuma o scurtă dar tumultuoasă poveste de amor cu Brigitte Bardot. În iarna acelui an, Bardot i-a cerut într-o seară să scrie cel mai frumos cântec de dragoste pe care şi l-ar putea imagina vreodată.
Rubens Barichello: ”Deocamdata nu vad ziua retragerii”
La Spa-Francorchamps, Ruben Barichello se afla înaintea cursei cu numărul 300 din carieră. Barichello nu a fost niciodată un toreador al Marelui Circ. A debutat în 1993, la Sasol Jordan, apoi, vreme de 17 ani a colindat fără întrerupere lumea Formulei 1 în căutarea gloriei care nu a venit niciodată cu adevărat. A adunat 11 victorii iar momentele lui de aur au coincis cu perioada de diamant a lui Michael Schumacher, al cărui locotenent obedient a fost la Ferrari.
The American ***
Filmul olandezului Anton Corbijn (cunoscut mai mult pentru documentarele video făcute pentru trupa U2) e simpatic din măcar două puncte de vedere, dincolo de scenariul confuz în privința acțiunii. Primul ar fi acela că îl duce pe George Clooney într-o zonă cinematografică europeană, plasându-l în atmosfera liniștit-încărcată a unui sătuc italian uitat de lume din vremea Evului Mediu într-un decor magnific. E drept, Clooney nu pare foarte acomodat cu ideea și pare mai degrabă a se lupta cu un rol în care la început nu vorbește mai deloc apoi, îndrăgostit fiind de cea mai cool curvă a bordelului local, devine mai degrabă ursuz și impacientat, cu lăbuțele scoase cam inoportun dintr-o carapace de mother-fucker dur aflat la limita unei pensionări premature din job-ul de killer plătit.Un rol de auto-izolare în închisoarea propriei vieți periculoase, nimic nou până la urmă.
Frigiderul Samsung, cu bar
H-Series 2Samsung aduce în România o serie de frigidere cu un design spectaculos și caracteristici unice. Seria de frigidere side-by-side oferă combinația unică dintre designul modern și soluțiile inteligente de păstrare a mâncării. Noul model din seria H și-a reîmprospătat aspectul exterior cu noi calități. Panoul modern de control one-touch, dotat cu sistemul Twin Cooling Plus este dispus direct pe ușa frigiderului, oferind un plus de spațiu
Samsung Galaxy S – the beSt
E greu de spus dacă în acest moment Galaxy S a ucis iPhone-ul. Probabil iPhone-ul nu va fi ucis niciodată atâta vreme cât nu va apărea un alt Jobs la orizont. Dar Samsung Galaxy S este primul telefon pe care am pus mâna şi despre care pot spune cu toată inima că trece linia de sosire cel puţin în acelaşi timp cu creaţia Apple.
Allview M5 Music
M5Braşovenii de la Visual Fan scot telefoane dual-sim pe bandă rulantă. Pentru a acoperi segmentul celor care-şi ascultă muzica de pe mobil au lansat recent pe piaţa din România telefonul Allview M5 Music, dotat cu un player audio interesant marcat de butoane poziţionate în partea superioară a terminalului. Pentru a completa o audiţie de calitate, M5 vine la pachet împreună cu o pereche de căşti performante.
Poveştile melodiilor: Solitary Man – Neil Diamond
Solitary Man a fost, practic, melodia cu care Neil Diamond şi-a început cu adevărat cariera şi care avea să i-o marcheze până în zilele noastre. În 1966,Diamond a scris acest cântec despre care, peste aproape 30 de ani avea să declare: “Patru ani de analize freudiene mi-au trebuit ca să realizez că Solitary Man este o piesă despre mine însumi”. Tot el, a spus că melodia a reprezentat o cotitură în cariera lui de muzician, una care nu cunoscuse până în acel moment un succes foarte mare. “M-am inspirat din Michelle, melodia beatles-ilor”.
Jurnal tech. Ziua 19: Prince
Prince și-a lansat vara asta al țâșpemiilea album din carieră (în fapt, al 33-lea). Se numește 20TEN și e destul de drăguț, un ”prince” back to roots, fără să dea pe dinafară de entuziasm. Prince e, oricum, un tip mișto. Și nu pentru că i-a tras-o lui Kim Basinger secolul trecut, nu pentru că e mai mic și mai negru decât Boc, nu pentru că la un moment dat a luat-o razna și și-a schimbat numele într-un semn ci pentru că are extraordinarul dar de a face muzică de calitate.
Partea haioasă legată de albumul 20TEN este că Prince a ales să-l distribuie gratuit, împreună cu cotidianul Daily Mirror (în UK), cu revista Rolling Stone (în Germania), cu Courrier International (în Franța) ș.a.m.d. Juma-de-chiflă a acordat chiar și primul interviu din ultimii zece ani, unui reporter de la Daily Mirror.
Sex and the city 2 *
Nu e nici un sex şi, dacă e să fim corecţi, ar trebui să se numească Nonsex and the Abu Dhabi city. Sunt patru femei urâte ca noaptea (deşi noaptea e de multe ori frumoasă) care încearcă din răsputeri să te facă să râzi la nişte poante de o sută de ori mai răsuflate decât răsuflatele poante din filmul anterior, Sex and the city 1. Fiecare dintre ele vine cu câte o problemă: una e măritată de doi ani şi pentru că bărbăţelul a adus un televizor în dormitor şi i-a cerut două zile de relache pe săptămână, are senzaţia că i se destramă căsnicia. Alta a ajuns la menopauză şi simte că-i piere nimfomania printre bufeuri şi creme de regenerare. A treia e persecutată la job, unde şeful îi reprimă constant iniţiativele. În fine, a patra, cu doi copii mici şi chirăitori, devine brusc îngrijorată când i se atrage atenţia că trufandaua ei de bonă nu poartă sutien şi ar putea fi sursa viitoarei nefericiri conjugale.
Pink Martini – show elegant la Bucureşti
Portland, Oregon, anul 1994. Thomas Lauderdale, un politician obscur care se visa primar, îşi dă seama dintr-o dată că are nevoie de un “suport” artistic pentru a-i face pe oameni să creadă în lucrurile pe care, de regulă, politicienii le transformă din idealuri în gunoaie retorice. Aşa că, pianist înfocat, super-pasionat de muzică, de la jazz la pop demodat, Lauderdale înfiinţează o orchestră în care îngrămădeşte vreo 12 intrumentişti talentaţi, o adaugă pe China Forbes, prietenă de-a lui de pe vremea când studiau amândoi la Harvard şi prezintă lumii un cocktail pe care denumeşte, sugetiv, Pink Martini. Prima piesă, Je Ne Veux Pas Travailler, face senzaţie prin Franţa, unde e imediat nominalizată la “melodia anului” şi nu doar pentru că multă lume nu mai vera să muncească.
A murit Mădălina Manole
Am recunoscut întotdeauna că am avut o ”guilty pleasure” pentru Mădălina Manole și muzica ei. Am crescut oarecum în paralel cu generația care se extazia la aparițiile ”fetei cu părul de foc” și chiar dacă mă alăturam deseori miștourilor făcute pe marginea sintagmei, ceva mai târziu, poate după ce am cunoscut-o în mod direct, Mădălina mă ”tușa” printr-un quelque chose pe care nu l-am înțeles niciodată foarte bine dar l-am lăsat să-și facă de cap fiindcă mi se părea foarte ok. Așa am ajuns să-mi umplu computerul de melodiile ei și, de câte ori avea ocazia, să o ascult cu infinită plăcere.
Rezumat finala C.M.: Spania – Olanda 1-0 (d.p.)
South Africa Soccer WCup Final Netherlands SpainSpania și-a continuat expansiunea și, după ce acum doi ani, a cucerit Europa, s-a încoronat regina lumii, la Johannesburg, după un meci pe care l-a dominat în special în a doua parte și în cele două reprize de prelungiri. Olanda rămâne cu frustrarea celei de a treia finale mondiale pierdute dar și cu imensa ratare a lui Robben, care ar fi putut schimba campioana lumii.
Finala mică: Uruguay – Germania 2-3
Fără a străluci, Germania învinge un Uruguay mult mai ambiţios dar căruia i s-a epuizat şansa în meciul cu Ghana, şi îşi atârnă de panzere medaliile de bronz.
World Cup 2010: Rezumate Germania – Australia 4-0, Serbia – Ghana 0-1, Algeria – Slovenia 0-1
Germania zdrobeşte Australia, Ghana învinge Serbia din penalty şi Slovenia bate chinuit Algeria. Rezumate.
10 moduri de supravietuire in aeroporturi si avioane
Aeroportul nu este întotdeauna cel mai confortabil loc unde te-ai pute afla. La fel, avionul. Dacă unii se simt în aeroport şi în avion ca peştii în apă, alţii trăiesc adevărate coşmaruri: de la orientarea către poarta de zbor până la cum îşi aşează paharul cu suc pe măsuţa din faţa lor, în aeronavă. Există însă câteva lucruri şi trucuri care fac viaţa mai uşoară în timpul călătoriei.
World Cup 2010: Rezumat Africa de Sud – Mexic 1-1
Meciul de deschidere al Mondialului sud-african a oferit spectacol și două goluri frumoase.
iPhone 4, lansat la apă
Steve Jobs loveşte din nou! iPhone-ul, copilul său de suflet, mai urcă o treaptă spre raiul telefoanelor mobile (dacă îl putem numi aşa) şi se prezintă în faţa clienţilor sub o nouă formă: facelift şi upgrade major de soft. Pe scurt, un nou iPhone, pe care amatorii de gadgeturi îl vor devora de la bun început. Pe scurt, iată câteva dintre atuurile lui:
Jurnal tech. Ziua 18: cartea din telefon
O fetiță de 10 ani din Coreea de Sud a scris o carte pe telefonul mobil și apoi a vândut-o în zeci de mii de exemplare. În Japonia, jumătate dintre marile hit-uri de pe piața cărții sunt oferite de tineri care le scriu pe telefonul mobil. De trei ani încoace, keitai shousetsu a devenit un adevărat fenomen în țara soarelui răsare. În 2004, scriitorul de ficțiune Yoshi a fost primul nebun care a avut răbdare să tasteze un roman mobil. După 3 ani, tânăra Chaco, din Osaka, a lansat cu adevărat această modă. Japonezii au adoptat-o imediat, dovedind că nu degeaba sunt inventatorii tamagotchi-ului și al jocurilor TV stupide. În orice caz, o carte scrisă pe telefonul mobil e ceva mai intelectuală ca un animal virtual care mănâncă de rupe și apoi produce deșeuri pixelate.
Rezumat Ucraina – Romania 3-2
După înfrângerea cu Israel din primăvară, România pierde al doilea amical al anului, punându-şi speranţe în victorii doar cu reprezentative de talia Hondurasului.Calificarea la orice turneu final pare la mii de ani lumină distanţă iar fotbaliştii selecţionaţi de Răzvan Lucescu demonstrează lipsa clară de valoare a unui campionat bont.
Poveştile melodiilor: Hotel California – Eagles
Una dintre cele mai cunoscute piese din istoria rock-ului, plasată de revista Rolling Stone pe locul 37 în topul celor mai bune 500 de piese ale tuturor timpurilor, a fost compusă de Don Felder, Don Henley şi Glenn Frey, în anul de graţie 1977, în plin apogeu al unei trupe care scrisese deja istorie cu albume precum Desperado sau One Of These Nights.
Eu când vreau să fluier, fluier ****
Sunt cel puţin două motive pentru care mi-a plăcut filmul lui Florin Şerban, şi nici unul nu e influenţat de Ursul de argint care i-a fost agăţat de gât acum câteva săptămâni. Primul dintre ele este că a reuşit să-mi creeze senzaţia unui prison-movie împachetat româneşte dar livrat americăneşte. Îmi plac filmele cu deţinuţi. De la Papillon la Shawshank Redemption, de la Green Mile la Felon, de la Escape from Alcatraz la recentul şi excelentul Celda 211 şi aşa mai departe. Aparent, a face un film cu deţinuţi pare o treabă clară şi bine delimitată, în care e suficient să studiezi câteva psihologii şi să le arunci în faţa camerei într-un stil mai mult sau mai puţin şocant, pe marginea unei poveşti.















