Carla Bruni a fost sexy. Acum e Sarkozy.

Pe la începutul anilor 90, când cumpăram cu nesaţ tot ce însemna presă străină, mi-a picat în mâini un număr al revistei Photo, care avea pe copertă o poză alb negru în care stăteau oarecum înlănţuite două frumuseţi complet goale (vezi în slideshow). Una dintre ele era Kate Moss, de care nu mi-a plăcut niciodată, exceptându-i sfârcurile – jos pălăria, perfecte! Cealaltă, pe care Kate o lua în braţe pe la spate era Carla Bruni, fotomodel de mare succes al acelor vremuri.

Pe lângă că Bruni arăta într-un mare fel, ea ajunsese deja în top 20 al celor mai bine plătite modele din lume, câştigând în jur de 7,5 milioane de dolari anual. Se dădea în bărcuţe (sau în iahturi…) cu personaje ca Eric Clapton, Mick Jagger sau Pat Smith şi avea lumea la picioare. Câşiva ani mai târziu, când a simţit că n-o mai ajută atât de mult trupul în prezentări, Carla a luat drumul muzicii. Mai întâi scriind versuri pentru Julien Clerc, apoi, în 2002, lansându-şi primul album, Quelqu’un ma dit. Fără a avea o voce ieşită din comun, a reuşit să mişte pe mulţi, măcar în amintirea vremurilor în care-şi unduia formele perfecte pe podiumurile de prezentare.

Eu i-am ascultat cel de-al doilea album, din 2007. Se numeşte No Promises şi e un tribut (în limba engleză) adus lui Serge Gainsbourg. Not bad. Între timp însă, Carla a devenit doamna Sarkozy, a învăţat să poarte taioare închise până în gât şi să zâmbească frumos când se întâlneşte cu Regina Angliei, în timp ce-l ascultă pe Nicolas vorbind despre “tradiţionala prietenie franco-engleză” (pfff!). Se spune că ar fi avut în pregătire un al treilea album pentru toamna acestui an. Oare va avea şi un cântecel intitulat “Dă-mi pixul, Traiane?”. De văzut! Şi de văzut şi mai jos… 😉