Ce face orice copil, cuminte sau bezmetic, când ştie că mai sunt 11 luni şi trebuie să vină Moş Crăciun? Bingo! Îi scrie bătrânului o scrisorică în care mai întâi îi povesteşte, cu cuvinţelele lui, cât de bun şi blând şi ascultător e, de câte ori pe zi se spală pe mâini, cum mănâncă tot ce-i pune mama sau prietena în farfurie şi, eventual, cum vine el devreme acasă cu un bucheţel de flori pentru… cine s-o nimeri. După careeee, epuizând aceste lucruri puţin importante într-un rând şi jumătate, începe sa scrie o listă luuungă, cu multe puncte, în care îi cere Moşului unele lucruri absolut indispensabile, fără de care activitatea lui de copil cuminte sau bezmetic nu ar avea nici un sens.
Prins de alte treburi, am uitat complet în cele zece luni scurse de la ultima descălecare renistică a domnului Crăciun că trebuia să-i fac scrisorica de rigoare. Se mai întâmplă, e o scăpare omenească, dar rezolvabilă. Pesemne peştişorul de aur al Laponiei se află înainte de ultima sută de metri în privinţa recepţionării scrisorilor, aşa că aveam timp suficient. Aflat în plină eră digitală, totodată dependent de pixeli, display-uri, tastaturi, butoane, cabluri, infraroşii, telecomenzi şi alte asemenea animale de companie, m-am gândit că ar fi frumos să redactez Moşului scrisoarea computerizat. Nu de alta, dar am uitat cum se scrie de mână „Dragă Moşule!”, plus că, parol!, găsesc imediat D-ul, R-ul ş.a.m.d. pe tastatura laptopului. Deschid DV7-le, îmi iau moaca de copil cuminte, trec rapid de introducerea cu cât am fost de cool în ultimul an, lăsând ca unic argument faptul că n-am emigrat în Patagonia (deşi m-a bătut gândul), loc unde bătrânului i-ar fi fost tare greu să ajungă şi mă concentrez asupra listei, la care lucrez din greu o jumătate de noapte asortată la câteva păhărele de whisky, pentru a rămâne treaz şi a nu pierde ceva important din vedere.
După trecerea în revistă a tuturor capitolelor gadgetistice, ajung la cel legat de imprimante şi realizez că aici mă simt foarte ruginit. Mă uit la hârbul de pe birou, o chestie care-mi maltratează foile de hârtie de fiecare dată şi care atunci când vreau să imprim o poză, mă tratează cu o totală lipsă de respect, materializată în dungi dubioase pe nişte culori mai şterse ca petele de pe fustele Monicăi Lewinsky. E momentul unei cereri serioase, care necesită explicaţii pe măsură către domnul Moş, care, probabil nu e familiarizat cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. Aşa că mă lansez furtunos:
„Dragă Moşule,
Aş mai avea nevoie urgentă de o imprimantă. Te rog să scotoceşti cu atenţie prin sculele matale, fiindcă nu am nevoie de o imprimantă oarecare. Vreau o imprimantă deşteaptă, care să ştie să facă de toate. Nu, nu să întindă rufele pe balcon, nu înţelege greşit. Trebuie să ştie să tipărească documente şi fotografii de calitate însă dacă se poate, fără să fie neapărat conectată la un computer. Adică să poţi pune cardul de memorie în ea şi să imprimi de pe el, selectând fotografiile de pe un display color. Şi ce-ai zice ca display-ul să fie touch? Şi ce-ai zice ca imprimanta asta să aibă o opţiune de corectare a pozelor, direct de pe display. N-ai mai auzit de aşa ceva? Hai, bre, Moşule, eşti depăşit? Îţi zic eu că se poate: dacă ai făcut poza prost şi dezechilibrat, imprimanta ţi-o corectează. Îţi corectează până şi ochii roşii dacă e cazul.
În plus, ce zici de ideea ca imprimanta să fie wireless? M-am săturat de atâtea cabluri! Vreau şi eu un device pe care să-l pun în sufragerie şi eu să lucrez la el din dormitor. Uite-aşa! Vreau să imprim un document din pat, dau un print de pe laptop şi se rezolvă în cealaltă cameră, pac-pac! Mai mult decât atât, ar trebui ca imprimanta să mi se conecteze la net. Da-da, nu mai holba barba la mine! Conectezi frumos imprimanta la un router şi ai acces la net, ba chiar poţi printa direct de pe ea pozele pe care iniţial ţi le-ai încărcat pe net. Ştiu eu un site pe care-şi faci cont, încarci pozele acolo, apoi le ai la dispoziţie oricând. Se numeşte Snapfish.com. Şi pentru că mă ştii un mare ecologist, măsurător constant al gradului de încălzire globală a planetei şi a altor asemenea lucruri, te-aş ruga ca imprimanta să fie eco-friendly şi consumul ei de energie să fie mai mic cu măcar 25% faţă de cel al altor modele.
A! Şi încă ceva! Dacă se poate, să fie neagră şi să arate ca în fotografia pe care ţi-o ataşez!”
Am terminat scrisoarea pentru Moşu’ cu satisfacţia datoriei împlinite. Din păcate nu am avut pe ce să o printez (hârbul şi-a ridicat plictisit coada, apoi a murit în beznă), aşa că i-am trimis-o pe email. Ştiu că va ajunge mai greu – la Moş Crăciun funcţionează invers treaba cu poşta – dar am încredere că o va citi.
HP Photosmart Premium Touch All-in-One
Categorie: Multifuncţională
Tip: Inkjet
Display: LCD Color
Conectivitate: USB 2.0, Bluetooth, Wi-Fi, ethernet
Media readers: Sd-Card, compact flash, Memory Stick, xD-Picture Card
