Horia Brenciu: “Feriţi-vă de plictiseală!”

Pe vremea când prezenta Robingo, Horia Brenciu mi se părea nebun. E drept, pe-atunci Robingo era un fel de religie naţională în materie de cultură generală şi câştiguri oferite teveristic. Toată lumea se uita la Brenciu. Toată lumea îl bârfea pe Brenciu, puştiul care fusese cules de pe plajă de TVR şi aruncat în cuşca în care 22 de milioane de oameni îşi trăiau năbădăios tranziţia. Trebuia să fii nebun să te expui într-un asemenea hal, fie şi în numele construirii unei cariere de entertainer. Ceva mai târziu, când Brenciu a scăpat de mascota aceea penibil de romantică şi a început să-şi exibe talentul în alte zone, l-am privit cu îngăduinţă: gata Robingo, gata gloria? Nu. Fiindcă Horia şi-a format o orchestră şi a-nceput să cânte. Cover-uri. Cânta de rupea. Făcea un show atât de nebun la evenimentele la care era invitat încât i s-a dus vestea. “Pe cine chemăm să ne cânte?”. “Pe Brenciu, că-i mişto!”. Pe bune.
În fine, la un moment dat Horia Brenciu s-a luat în serios. În sfârşit! Şi a scos un album, “35”, pe care eu îl consider o revelaţie. De când l-am descoperit, recomand tuturor piese precum Septembrie, luni sau Lucruri simple (ambele au şi videoclipuri de mare fineţe). Şi aştept cu nerăbdare al doilea disc, programat pentru luna octombrie…

¤ Îmi amintesc momentul în care ai apărut prima oară la televizor. Se făcea un sondaj pe plajă şi cei de la tvr te-au întrebat ceva. Poţi să detaliezi?

Era putin mai cald decât acum. Stratul de ozon încă avea dimensiuni acceptabile. M-au întrebat dacă ştiu să seduc. Am răspuns pozitiv, drept pentru care am fost prins în desfăşurătorul unei emisiuni a departamentului de tineret al TVR. Adelina Şuvagău a fost de vină pentru “coruperea” mea. Ea era şi redactor la acea emisie. Înregistrarea s-a realizat la Discoteca Tineretului, din Costineşti. Am intrat zâmbind, nu ştiu ce-am vorbit şi ce-am făcut, dar după vreo două ore de întâmplări total inedite pentru un tânăr braşovean, o comisie bine făurită, mi-a acordat premiul I. Am plecat buimac de acolo. Îmi aduc aminte doar că, undeva în luna august a aceluiaşi an, imediat după difuzarea emisiei, a doua zi, m-au recunoscut două fete pe stradă. Eram the master of the universe! Aşa s-a scris istoria verii lui ‘93.

¤ Cum ai ajuns apoi să prezinţi Ro-Bingo?

Emisia cu seducţia a fost ca o carte de vizită pentru mine, dar nu şi suficientă. M-au chemat să dau câteva probe la sediul Tvr3, serii de teste de improvizaţii, limbă străină şi comperaj. N-a fost uşor deloc. Erau vreo 400 de fete şi băieţi la preselecţie, iar de data asta comisia era mult mai mare şi mai “grea”. Printre ei erau Moroşanu, Dumitrescu, Manoliu… şi am luat postul de prezentator pe bune! Oricum, n-aveam pic de şpagă la mine.

¤ Ani de zile ai fost asociat cu acea emisiune. A fost bine, a fost rău?

5 ani, mai precis. Era prima emisie concurs de cultură generală din epoca modernă a televiziunii. Am avut o baftă grozavă să pot prinde trenul ăsta. S-au întâmplat atât de multe lucruri pentru mine şi pentru televiziunea română, în general, încât s-ar impune acum chiar şi o carte în sensul ăsta, cu titlul “Eu, tu şi tvr”.

¤ Mai ai pe-acasă vreo mascotă Ro-Bingo?

Nu.

¤ Cu ce ai rămas din acei ani de tvr?

Cu cei 7 ani.

¤ Povesteşte-mi o întâmplare haioasă legată de acea perioadă.

Eram tineri cu toţii. Oamenii cu care lucram, emisiunile (şi au fost multe) pe care le mediam… în orice clipă se întâmpla ceva amuzant. Primele emisii de Robingo… Doamne, ce gafe mai făceam. Colegii mei le caracterizau drept simpatice. În spectacolele de copii, Tip Top, Kiki Riki Miki, câte nu se întâmplau. E bine să-ţi aduci aminte, câteodată… Atâtea Revelioane, Crăciunuri şi sărbători de Paşte… Pentru asta s-ar impune a doua carte: “Momente vesele la TVR”. Pe la începutul anului am fost invitat la o emisiune, la televiziunea din Ermil Pangratti şi m-am întâlnit la machiaj cu Marioara Murărescu. Ea avea biroul la etajul 4, iar eu la 5.

Ne-am pupat şi mi-a zis că-mi duce dorul cântărilor din baie. Aşa făceam… cântam peste tot: pe holuri, în platouri şi în baie (acolo aveam controlul fonic cel mai bun). Unii mă făceau circar. S-au convins, mai târziu, că făceam asta din plăcere.

¤ De ce ai plecat din tvr?

Sorin Oancea m-a vrut mai mult.

¤ Te-ai mai întoarce în televiziune?

De ce nu?!

¤ Care este vedeta din televiziune care îţi place cel mai mult? Şi care este emisiunea ta favorită?

Fiorello. Fiorello show. Deşi sezonul lui, la Sky Uno, s-a încheiat, youtube poate oferi câteva mostre…

¤ Crezi că în anii ‘90 se făcea televiziune mai de calitate decât în anii ’00?

Cel putin mai curată. Cuvântul avea o însemnătate mai mare. Recent, mi-am cumpărat Memorialul Durerii şi am realizat câte emisiuni s-au şters din lipsă de casete… Mare pierdere.

¤ Când ţi-ai dat seama că muzica reprezintă viitorul carierei tale artistice?

Când am fost aplaudat prima dată.

¤ Vreme de câţiva ani ai cântat mai degrabă underground. La diverse evenimente, festivităţi etc. Din zona asta s-a dus vestea că Brenciu cântă cool. Cum ai făcut pasul către luminile reflectoarelor?

¤ Am avut emisii în care am şi cântat pe bune, cu orchestră, chiar sub reflectoare: Sarabanda (1999, TVR) şi Gong show (2001 – 2002, Antena 1). Publicului îi plăcea mixajul dintre cântare şi prezentare şi mi-am dat seama că trebuie să continuu pe aceeaşi tema. Şi am început… Cover-urile să trăiască!
Am căutat oameni cu care să pot cânta. A urmat înfiinţarea companiei, HB Media Entertainment. Imediat a venit şi  site-ul, www.hbm.ro. În 2008, am lansat primul meu album original, “35”, iar în 2009 a apărut şi blogul meu. Muzica m-a apropiat şi mai mult de oameni. Mulţi mi-au spus că parcă au văzut un alt Horia Brenciu pe scenă. Poate că televiziunea minte… cine ştie?!

¤ Lansarea primului album ţi-a adus o notorietate sporită? Abia atunci lumea descoperea oarecum cu surprindere (placută!) calităţile de muzician ale lui Horia Brenciu.

Statistica n-arată rău. Am luat un premiu, pentru cea mai bună voce masculină pe 2008 şi am fost nominalizat la 3 alte secţiuni, la premiile RRA. Am reeditat cd-ul de 6 ori, lucru mai rar la un album de debut. Piesa Septembrie, luni este prinsă, deja, în playlist-urile obişnuite ale unor posturi de radio, iar visul meu, de a avea un recital la Cerbul de Aur, s-a adeverit. Printre altele, cam asta s-a întâmplat cu primul album. Urmează al doilea.

¤ Există pe album câteva piese superbe: Septembrie luni, Lucruri simple… Care a fost punctul de plecare în scrierea lor?

Andreea a scris versurile. Eu am pus vocea. Dacă a vibrat atunci când a trebuit, asta înseamnă că n-am trecut ca raţa prin viaţă. Oi fi suferit şi io putin, nu?

¤ Albumul e diferit faţă de ce cântai de regulă în spectacole (cover-uri). Acum ce cânţi în timpul acestora? Piesele de pe album sau “mixezi”?

Spectacolul marca HB abundă în surprize. Muzicale, verbale şi de regie. Eu cânt în primul rând ceea ce mă bucura pe mine şi poate plăcea şi publicului. Swing, rock, pop, gospel, funk, româneşte, englezeşte, italieneşte, franţuzeşte, spanioleşte… tot ce poate surpinde plăcut auditoriul. Feriţi-vă de plictiseală, aşa le spun oamenilor mei din HB orchestra. Eu vreau să se vorbească despre noi şi după ce am terminat spectacolul! Şi a doua zi…

¤ Cum e noul album HB?

Pe vine. Lucrez cu aceeaşi trupă, ca la “35”. Producător este HB Media Entertainment şi coproducător, tot Mediapro Music, iar echipa mea de bază este formată din Cristian Creţu (chitarist în HB orchestra) compozitor, Andreea Miclici (back şi front vocal în HB orchestra) versuri şi George Nemesnic (maestru de sunet în HB orchestra) inginer de studio. Sper să fim şi mai inspiraţi pentru a doua încercare muzicală.

¤ Crezi că muzica e un business în România de azi? Se poate trăi bine din cântări?

Da. Cu o condiţie: să nu alergi după bani!

¤ Eşti un muzician scump?

Cel mai scump! Cel puţin, aşa-mi zic femeile…

¤ Care este interpretul tău favorit, all-time? Şi de ce?

Am un principiu. Nu lua de la unul singur. Inspiră-te de la toţi! Cineva zicea că ştie că nu ştie nimic. Cam aşa e şi aici, în entertainment. Zici că ştii cum stă treaba cu spectacolul şi vine unu’ şi face ceva special, unic şi total ingenios. Înghiţi în sec şi-ţi spui că data viitoare mai bine asculţi, decât să bravezi. E o vorbă mişto : “E greu cu rocku’!”

¤ Îmi faci un top 10 al pieselor pe care ţi le-ai pune pe iPod?

N-am iPod!

¤ Michael Jackson sau Prince?

Janet!

¤ Ce-ai vrea să se scrie despre Horia Brenciu în manualele de istorie a showbiz-ului din România?

Nu cred că se va scrie ceva în cărţi. Sunt mult prea neînsemnat, pentru o istorie a showbiz-ului, chiar şi românească. Prefer câteva rânduri aruncate pe o piatră funerară:

HORIA BRENCIU AUGUSTUS

(1972 – 2xx5)

Om de bine cu mare chef de viaţă.

Nu-l deranjaţi! Repetă cu Sinatra!

Pentru procurarea de bilete sunaţi la secretariatul Raiului!

Pentru orgolii şi vendete personale vă asteptam în Iad!