L-am cunoscut pe Radu Paraschivescu la începutul sălbaticilor ani 90. În 1989 avusesem ambiţia să traduc, mai mult pentru mine, o carte scrisă de Harrold Robbins, scriitor ce avea să aibă succes şi la noi după Revoluţie. Aveam manuscrisul bătut la maşină, am văzut că Editura Olimp scosese un roman de Robbins aşa că mi-am zis să încerc marea cu degetul. Acolo am dat peste un tip jovial şi mustăcios, care mi-a spus că, din nefericire, cartea tradusă de mine nu avea licenţa cumpărată de Olimp. Am ratat startul unei cariere de traducător dar am cunoscut o persoană care, în timp, a devenit pentru mine unul dintre reperele valorii, bunului simţ şi talentului pe care le are România. Aş spune astăzi că, dacă aş avea 20 de ani mai puţin şi mi-aş face o listă de idoli, pe Radu Paraschivescu l-aş aşeza, alături de Radu Cosaşu, în fruntea ei.

Billy Gibbons, Dusty Hill, Frank Beard. Doi bărboşi şi-un mustăcios pe care-l cheamă Barbă. Milioane de albume vândute. Blues-rock cu esenţă deTexas. Videoclipuri care au făcut furori prin fetele, maşinile şi motoarele de super-clasă pe care le afişau. Un brand construit cu uşurinţă, din hit în hit, pe parcursul a 40 de ani în care ZZ Top a rockăit planeta în cel mai cool stil posibil, de la Gimme All Your Lovin’ la Sharp Dressed Man, de la Rough Boy la Velcro Cry, de la Sleeping Bag la Legs. Până la concertul de la Sala Polivalentă, din 20 octombrie, am smuls câteva răspunsuri la întrebărie lui Billy Gibbons, unul dintre faimoşii bărboşi ai trupei.

Cu Cristian Pătrăuceanu, unul dintre prestidigitatorii care te pot băga în boala curiozităţii (”băi, cum naiba face ăsta???”), despre trucurile cu cărţi de joc, Monica Columbeanu şi vânzătorii de ciorapi.

¤ Care a fost primul tău contact cu lumea prestidigitaţiei?
Prima dată când am avut o reprezentaţie de magician a fost la Promenada Antena 1 din 2006. Atunci am plecat cu o caravană în 5 orase din România :Timişoara, Braşov, Constanţa, Iaşi şi Bucureşti.

Pe vremea când prezenta Robingo, Horia Brenciu mi se părea nebun. E drept, pe-atunci Robingo era un fel de religie naţională în materie de cultură generală şi câştiguri oferite teveristic. Toată lumea se uita la Brenciu. Toată lumea îl bârfea pe Brenciu, puştiul care fusese cules de pe plajă de TVR şi aruncat în cuşca în care 22 de milioane de oameni îşi trăiau năbădăios tranziţia. Trebuia să fii nebun să te expui într-un asemenea hal, fie şi în numele construirii unei cariere de entertainer.

Mihai Dobrovolschi şi Vlad Craioveanu formează cel mai bun cuplu de prezentatori matinali de la radiourile noastre. Fără a face o audienţă formidabilă la Radio Guerilla, care îşi are propria nişă de ascultători inteligenţi, cei doi reuşesc în fiecare dimineaţă să zguduie de râs automobilele ale căror radiouri le-au prins frecvenţa. Dobro şi Craio au umor, inteligenţă şi bun gust.

La Olimpiada de la Beijing un băiat de 22 de ani venit din ţara lui Bob Marley să cucerească lumea, avea să marcheze istoria sportului modern. Usain Bolt nu era un necunoscut. Cu doar câteva luni înainte, la New York, devenise cel mai rapid om al planetei, stabilind recordul mondial la „sută”: 9,72. Jamaica era din nou protagonista atletismului mondial. Iar Bolt promitea să-i uimească pe chinezi. „Vreau două medalii de aur, la 100 şi 200 metri. Cu record mondial!”.

Este coordonatorul ediţiilor internaţionale FHM, un job care presupune multă alergătură dar şi o tonă de satisfacţii. Cu alură de star de cinema şi zâmbet şarmant, veşnic politicosul Henry colindă periodic globul, asigurându-se că lucrurile stau perfect în imperiul FHM, acolo unde “soarele nu apune niciodată”.

Cu ocazia lansării calendarului Lavazza 2009 am stat de vorbă la Roma cu Giuseppe Lavazza, vicepreşedintele companiei şi directorul ei de marketing. Despre asemănarea dintre cafea şi femei, despre momentele importante din istoria celui mai iubit brand italian de cafea şi despre cum privesc românii cafeaua.

Trooper a cântat în deschiderea concertului Iron Maiden de la Bucureşti. Trupa e prezentă pe scena rock din România de aproape 12 ani, timp în care a reuşit să crească până acolo încât unii o consideră în acest moment cea mai bună formaţie de heavy metal din Carpaţi. Ascultându-le cu atenţie melodiile, te gândeşti imediat că, probabil, această concluzie nu e pripită. De aceea, Bruce Dickinson însuşi i-a ales să cânte în deschiderea concertului Iron Maiden din Bucureşti.

Starul care ne va călca gazonul în luna iulie, despre revoluţia în iubire, pasiunea pentru design şi telefoanele mobile.

Andrei Vochin, cel mai bun ziarist de sport în opinia mea, despre şansele la Euro, cea mai bună echipă de start şi sexul în cantonamente.

Cu Bogdan Hrib, directorul editurii Tritonic, dar mai ales (co)autor (împreună cu Răzvan Dolea) al unei cărţi care-şi propune să spargă tiparele: Blestemul Manuscrisului

Tudor Dăescu e unul dintre cei mai activi oameni de PR pe care-i cunosc. Unul care atunci când te sună să-ţi povestească despre produsul pe care-l promovează îţi induce automat reacţia de a-l întreba mai multe despre el şi de a te lungi la discuţie chiar dacă stai prost cu timpul. Spre deosebire de cazurile în care primeşti mailuri cu comunicate seci, după care eşti sunat “de la agenţie” de cineva care te întreabă suav “Aţi primit comunicatul? Credeţi că…?”. Am mai spus-o: a face PR de calitate este o artă, nu doar o activitate care presupune apăsarea câtorva butoane.

Poate mulţi dintre voi au ajuns, fie şi din întâmplare, măcar o dată pe site-ul LiterNet. Oricine iubeşte cartea, muzica, filmul, teatrul… arta în general, s-a bucurat de articolele apărute pe unul dintre cele mai bune (dacă nu cel mai bun) site-uri literare din România. Puţini ştiu însă că în spatele LiterNetului stă cineva care a crescut acest site dintr-o pasiune uriaşă, a investit în el sentimente şi… nopţi întregi de lectură şi muncă. Răzvan Penescu nu trăieşte din LiterNet. Are o slujbă care-i permite, aşa cum el însuşi spune mai jos, să facă din acest site pasiunea vieţii lui. Răzvan a promovat de-a lungul timpului mulţi tineri scriitori din România pe LiterNet. A dezvoltat proiecte culturale, a publicat cărţi, a intrat în diverse parteneriate, cu alte cuvinte a făcut din LiterNet un adevărat brand cultural, respectat peste tot.

Cu Zully Mustafa, proaspăta autoare a cărţii Nopţi Orientale, despre sexul în literatură, scriitorii români şi editurile aferente.

Florin Grozea încă speră că muzica românească are viitorul roz. Din punctul lui de vedere are şi de ce: Hi-Q a rămas de-a lungul timpului o trupă de succes iar proiectele colaterale merg strălucit.

Tibi Stavăr, cunoscut sub numele de blog Neuronu şi sub numele de scenă Tibi Stavăr din trupa ShowTime, vorbeşte despre plăcerile vieţii de stand-up comediant, despre cât de funny e Oana Zăvoranu şi despre ce trebuie să spui ca să faci oamenii să râdă.

Deci cine naiba e Gogu Kaizer asta?
Gogu Kaizer este Gogu Kaizer si nimeni altcineva nu este Gogu Kaizer decat el insusi. Gogu Kaizer nu este nebun, ci este rezultatul unei fictiuni perfecte. De aceea Gogu …