Steaua – Galatasaray, aceasta va fi întâlnirea în care vor lupta steliştii pentru un loc în grupe. Deşi spunea “nu contează cu cine cădem, cum o vrea Dumnezeu!”, patronul din Ghencea era cam livid când a auzit adversarul. Dumnezeu a vrut cu Allah.
Steaua – Galatasaray, aceasta va fi întâlnirea în care vor lupta steliştii pentru un loc în grupe. Deşi spunea “nu contează cu cine cădem, cum o vrea Dumnezeu!”, patronul din Ghencea era cam livid când a auzit adversarul. Dumnezeu a vrut cu Allah.
Apar noi surprize odată cu preluarea drepturilor TV de către joint-venture-ul GSP-RCS/RDS. În etapa a doua postul GSP TV nu va transmite două partide. E vorba de Oţelul Galaţi – CS Otopeni (sâmbătă) şi, stupoare!, Dinamo – Gaz Metan Mediaş (duminică). Decizia luată este cel puţin surprinzătoare, din măcar două puncte de vedere: Dinamo este echipa cu cei mai mulţi suporteri în ţară după Steaua iar Gaz Metan, chiar dacă este o nou-promovată, nu va fi văzută de microbişti nici în această a doua etapă. Şi mai aberant este faptul că GSP TV a preferat televizarea partidei Poli Iaşi – FC Vaslui, care se joacă duminică la ora 19.30, cu numai o oră înaintea partidei din Ştefan cel Mare.
Nici n-a început bine o nouă ediţie a Ligii 1 Frutti Fresh (bine că nu-i spune Tutti Frutti) şi a reînceput să miroasă a gunoi. Fantoma “valizei” încă planează asupra fotbalului nostru. Un nou personaj, Daniel Florea, paraşutat în mijlocul rechinilor pe post de şef de comisie, se taie în vene cu naşul Lupescu şi face declaraţii delicioase pentru presă. Taher ar fi dat juma’ de milion pentru ca federalii să scoată Steaua din Liga Campionilor dar Florea, cavalerul dreptăţii, s-a ţinut tare, nu şi-a ascultat prietenul Lup şi a lăsat Steaua nepedepsită. Gurile rele vorbesc că a avut şi acţiunea asta un preţ, tot cu 5 zerouri dar venite dinspre păşunea pe care veghează Oaia Supremă. Cine să mai înţeleagă ceva?
Nu ştiu care este realitatea în privinţa plecării lui Adrian Ilie de la Steaua. În lumea fotbalului, pe care am cunoscut-o foarte bine, adevărurile nu au niciodată conturul cert. Personajele nu sunt credibile nici când jură cu mâna pe Biblie. Dar imaginea unora e mai bună decât a altora. Pentru că aşa şi-au construit-o, unii prin sudoarea de pe teren, alţii prin aparaţii televizate în care îmbinau artistic subcultura cu şmecheria.