Cu Cristian Pătrăuceanu, unul dintre prestidigitatorii care te pot băga în boala curiozităţii (“băi, cum naiba face ăsta???”), despre trucurile cu cărţi de joc, Monica Columbeanu şi vânzătorii de ciorapi.
¤ Care a fost primul tău contact cu lumea prestidigitaţiei?
Prima dată când am avut o reprezentaţie de magician a fost la Promenada Antena 1 din 2006. Atunci am plecat cu o caravană în 5 orase din România :Timişoara, Braşov, Constanţa, Iaşi şi Bucureşti.
Pe vremea când prezenta Robingo, Horia Brenciu mi se părea nebun. E drept, pe-atunci Robingo era un fel de religie naţională în materie de cultură generală şi câştiguri oferite teveristic. Toată lumea se uita la Brenciu. Toată lumea îl bârfea pe Brenciu, puştiul care fusese cules de pe plajă de TVR şi aruncat în cuşca în care 22 de milioane de oameni îşi trăiau năbădăios tranziţia. Trebuia să fii nebun să te expui într-un asemenea hal, fie şi în numele construirii unei cariere de entertainer.
Mihai Dobrovolschi şi Vlad Craioveanu formează cel mai bun cuplu de prezentatori matinali de la radiourile noastre. Fără a face o audienţă formidabilă la Radio Guerilla, care îşi are propria nişă de ascultători inteligenţi, cei doi reuşesc în fiecare dimineaţă să zguduie de râs automobilele ale căror radiouri le-au prins frecvenţa. Dobro şi Craio au umor, inteligenţă şi bun gust.
La Olimpiada de la Beijing un băiat de 22 de ani venit din ţara lui Bob Marley să cucerească lumea, avea să marcheze istoria sportului modern. Usain Bolt nu era un necunoscut. Cu doar câteva luni înainte, la New York, devenise cel mai rapid om al planetei, stabilind recordul mondial la „sută”: 9,72. Jamaica era din nou protagonista atletismului mondial. Iar Bolt promitea să-i uimească pe chinezi. „Vreau două medalii de aur, la 100 şi 200 metri. Cu record mondial!”.