Noaptea era lungă şi se pregătea să se desfăşoare înaintea insomniacilor precum un covor roşu, gata să se lase călcat de picioare grăbite, tropăind spre aventuri de nepovestit nici măcar în miez de zi. Se lăsase liniştea peste Oraş. Câini hămesiţi se loveau de tomberoane într-o împerechere perpetuă. Cutii goale de bere dansau un tango demenţial pe trotuarul proaspăt udat de veşnica ploaie de seară.

Pacoland este proiectul literar pe care îl voi dezvolta împreună cu Dana Stănescu, pe Eddie’s în primă fază, apoi – dacă ne ţin puterile (şi ne vor ţine) pe un “suport” mai puţin digital şi mult mai aproape de sufletele oamenilor.

Zeci de mii de oameni din toată lumea pun la cale o campanie de „cumpărături de morcovi în masă”, iniţiată pe un site de reţele sociale.
Peste 100.000 de membri CarrotLink s-au constituit într-un grup pe celebrul site de socializare online, cu scopul de a atrage cât mai mulţi oameni care să participe la un soi de „misiune imposibilă”. Într-o zi prestabilită, toţi membrii grupului vor merge să cumpere toţi morcovii din supermarket. „Toată lumea trebuie să vineri şi să cumpere morcovi din panică!”. Grupul de pe CarrotLink a fost înfiinţat la începutul anului şi atrage peste 10.000 de membri zilnic, în ultimele zile, după ce a captat atenţia mass-media. „Dacă toată lumea va face asta, putem să provocăm o criză globală de morcovi exact în perioada lor de recoltă”, scrie Cleopatra Bernabellis, iniţiatoarea grupului.

Iepurele Gras se strecură pe uşă, cu un zâmbet larg lipit pe botul lui roz.
- Ce faci, amice?
Dinspre Paco se auzi un mormăit înfundat.
- Ce spui, amice? A, toate bune! Super tare ultima emisiune, pun pariu că ai mai furat trei ascultători pe puţin şi audienţa e dincolo de cer. Un maestru eşti, stii că eu sunt cel mai mare admirator al tău.

Praf aşezat în straturi. O disecţie în praf ar releva trecerea artistică a timpului. Praf de culoare albastru sau verde, după cât de ecologici au fost anii. Mobilă atât de veche încât pare incredibil cum de mai stă verticală. Scaune luate de prin gropile de gunoi, şifoniere dosite la miez de noapte din parcările în care le abandonaseră oamenii care-şi schimbaseră mobila, mese găunoase şi scrijelite cu cuţitul, cufere decupate din poveştile cu vrăjitoare, până şi ghiveciuri care şi-au aşteptat o viaţă florile dar au sfârşit prin a fi umplute cu pământ viermănos şi sterp.

Se lăsase liniştea în clădirea radioului Ygrec, ca o pâclă, ca o pânză aruncată de un super-păianjen prost dispus şi de partea răului. Cele trei secretare ale lui Arden se pregăteau sufleteşte: rămăseseră numai 5 minunte până la startul emisiunii lui, iar acesta trebuia să îşi facă apariţia din clipă în clipă în maniera prea cunoscută. Imprevizibil, furtunos şi mai ales dureros. Avea superstiţii şi tabieturi.

Lisamona tăie o lămâie în şase felii identice. Apoi deschise uşa cuptorului cu microunde, introduse trei dintre ele înauntru, o închise la loc, porni cuptorul şi, după 30 de secunde le scoase afară. Le stoarse până la ultima picătură într-un pahar gradat, adăugă un degetar de coniac, câteva frunze de leuştean, amestecă totul cu o linguriţă cu coada de argint apoi se prăbuşi în fotoliul cărămiziu din camera de oaspeţi, cu tot cu pahar.

Ce ar fi să luăm cititorul de mânuţă şi să îl ducem frumos, printr-un artificiu de imaginaţie şi o întorsătură a evenimentelor, în camera unei secretare? Mai întâi, să vă facem cunoştinţă: Cititorule, ea este Casta, Casta, el e cititorul, cel care acum te spionează pe gaura cheii. Nu, nu face duş. Hei! Nu fi obraznic(ă)!

CAPITOLUL NOUĂ
ŞTIU DESPRE RACO!
– Paco, intri în direct în două minute.
Şireturile lila ale bocancilor care se odihneau derutaţi pe masa din studio fură cuprinşi de un tremur uşor.
- Ai auzit? Paco?
Piciorul drept săltă peste …

Paco prinse hârtia albă cu multă precauţie, de parcă era un obiect extrem de periculos, dubios şi pe cale să-i explodeze sub nas. Ceva e în neregulă aici, hârţoaga e prea albă, hainele Prietenului Mut brusc stacojii. Da, da poezie, îl obseda, nu avea vreo speranţă că o să scoată vreodată alt cuvânt de la el. Bine măcar că era întreg! Iepurele Gras se foia lângă el.

Văgăuna era unul dintre cele mai misterioase locuri ale oraşului. Se născuseră o mulţime de legende despre acest soi de peşteră din beton, situată în partea de nord. Oamenii se fereau să intre în Văgăună şi, după ani de zile în care poveşti care mai de care mai terifiante făcuseră înconjurul oraşului, mulţi renunţaseră ca măcar să se gândească la acest loc.

Paco c’est moi! Nu, nu, o iau razna. Lisamona c’est moi! Nu nu! Emma c’est moi! Nuuuu! De cand îmi tot spun că am o nevoie de vacanţă. Ce poate fi mai uşor decât să le dau cu tifla la toţi şi să plec din oraşul ăsta care devine mai real pentru mine decât ar trebui.

Paco stă cu o mână la falcă, pe jumătate prăbuşit în fotoliul de piele roz primit de la Mamamare acum câţiva ani. Ei uite, chiar nu credea că i se poate întâmpla aşa ceva: Raco a dispărut şi, odată cu misterul acestei inimaginabile întâmplări, întrebările încep să curgă cu duiumul, bulversându-i viaţa atât de liniştită.

Tiii scurt somn! Visase că plutea pe un nor pufos legănat de vânt încolo şi încoace Probabil că nu se trezise de tot pentru că încă se mai legăna. Da! Dar nu era pe un nor ci înghesuit într-un coş de piaţă. Mirosi şi nu găsi nimic pe gustul lui. Ce curios se vede lumea de sub un capac. Un puzzle ameţitor. Găsi că e o bună idee să înceapă să arunce cu coji de seminţe, să lase ceva urme în caz că se va hotărî să se întoarcă.

Idioata lăsă din nou vasele în chiuvetă aruncându-le o ultimă privire dezgustată. Doamne, ce mai ura să le spele! Mai bine tricota o mie de perechi de mănuşi pentru copii născuţi cu şase degete decât să spele vasele. Sigur, îl va isteriza din nou pe Loverboy diseară, se vor certa iarăşi la cuţite şi se vor împăca abia către miezul nopţii când Idioata îi va oferi o căpşună înfiptă într-o delicioasă brioşă cu ciocolată.

Dar pentru că întotdeauna înaintea unei astfel de decizii majore trebuie să iei una şi mai radicală, să faci o tăietură adâncă pe pânza fragilă a vieţii-chiar şi a unuia de raton-şi pentru că oricum îşi făcuse dinainte temele şi studiase profund ghidurile celor care aspiră să devină mari eroi ai lumii mărunte, trebuia sa plece. Cum unde? În călătoria vieţii lui. În călătoria iniţiatică, ce atâta vorbă încolo şi încoace.

CAPITOLUL 1
CINE E PACO
În bucătăria albastră soarele bate direct pe solniţă. Pe masă, o farfurie în care doi creveţi se sleiseră de mult străluceşte ca rânjetul castorilor din reclamele la pastă de dinţi. Pe …