http://eddie.ro

Antichrist ***

De la bun început e de spus că Antichrist e un film care te poate băga în depresie. Înainte de a-l vedea e recomandabil să te uiţi la o comedie. După ce l-ai văzut, bagă un film porno! Sunt ingredientele necesare pentru a trece peste eventualele psihoze declanşate de Lars von Trier, regizorul danez nebun şi pe alocuri genial care ne-a buimăcit acum nişte ani cu fascinantul Dogville.

Filmul e despre un cuplu (şi numai despre şi cu el) care, aflat într-un impas sentimental, e distrus de moartea accidentală a copilului lor de numai câţiva ani. Pentru a încerca să-şi revină, într-o auto-terapie iluzorie, cei doi se izolează în casa lor din pădure. Numai că lucrurile nu evoluează aşa cum şi-ar dori ei, ci dimpotrivă.

District 9 ****

O gaşcă de extratereştri, ce călătoreşte cu o navă imensă, eşuează în Africa de Sud, chiar deasupra oraşului Johannesburg. Alienii sunt rapid asimilaţi de pământeni, care le rezervă un loc special într-un ghetou, tratându-i în stilul apartheid redivivus. Băieţii se-nmulţesc în mod considerabil de-a lungul timpului şi ajung să facă parte din peisaj. Poate prea mult, fiindcă la un moment dat, Multi National United, o organizaţie care face şi desface, decide că trebuie evacuaţi din Districtul 9 în care stăteau şi mutaţi în altă zonă, în afara oraşului. Responsabil cu mutarea este numit ginerele şefului MNU, un belgian familist şi cu ceva bun simţ, care trebuie să le aducă la cunoştinţă “creveţilor” că-şi vor schimba locul. Toate bune şi frumoase până la momentul în care Wikus van der Merwe se contaminează din greşeală cu o substanţă care-l va transforma în extraterestru.

Le Scaphandre et le Papillon *****

Cum ar fi ca în timp ce conduci propriul automobil, fericit că viața e frumoasă, să te trezești că nu te mai poți mișca? Să simți că paralizezi complet. Că nu mai poți fi stăpânul propriului tău trup, de parcă un duh crâncen ți-a furat dintr-o dată orice posibilitate de mișcare. Apoi să intri în comă profundă, sfârșită, trei săptămâni mai târziu, cu un coșmar: acela că nu-ți mai aparții și că ești nevoit să trăiești inert, unica ta legătură cu mediul înconjurător fiind un ochi, din a cărui pleoapă poți mișca. Și asta în timp ce ești perfect conștient de tot ceea ce se întâmplă în jurul tău.

Grey Gardens *****

În 1981, Jessica Lange, mai exact personajul Cora Papadakis, era violată pe o masă de bucătărie de către Jack Nicholson, în Poştaşul sună întotdeauna de două ori, participând astfel la una dintre cele mai memorabile scene erotice din istoria cinematografiei. Jessica avea pe-atunci 32 de ani, o carieră nu foarte spectaculoasă dar promitea fără îndoială [...]

Weekend cu mama *

Nu ştiam câte filme a făcut Stere Gulea, regizorul pe care lumea îl cunoaşte măcar pentru două producţii celebre la vremea lor: Moromeţii şi documentarul Piaţa Universităţii. Am căutat pe Google şi am numărat cu surprindere doar nouă, din 1970 încoace. Ultimul dintre ele, Stare de fapt, datează din 1995. Sigur, nu cantitatea contează, însă aveam impresia că Gulea e un regizor mai prodigios, prin urmare, noul lui film (primul după… 14 ani) ar fi trebui, nu-i aşa?, să rupă norii.

Inkheart **

O fetiţă află că tatăl ei, restaurator de cărţi, are o calitate excepţională: atunci când citeşte o poveste, personajele ies din ea şi apar în realitate. Astfel, cei doi sunt bântuiţi de fel de fel de personaje ciudate care au părăsit o carte veche şi foarte rară şi şi-au găsit ascunzătoarea pe pământ, într-un colţ uitat de lume. Fetiţa, tăticul plus mătuşa încearcă să facă ordine într-o harababură care tinde să transforme lucrurile în mod periculos prin aducerea în realitate a unui ameninţător personaj “suprem” numit Umbra.

Absurdistan ***

Un sat uitat de lume, într-o ţară uitată de lume, rămâne fără apă după ce se defectează străvechea conductă care aducea preţiosul lichid dintr-o peşteră. Satul ăsta are locuitori cât să-i numeri pe degetele de la mâini şi de la picioare. Un lucru e cert însă: jumătate sunt femei şi jumătate bărbaţi. Femeile muncesc cot la cot cu bărbaţii numai că bărbaţii sunt, prin esenţă, ceva mai leneşi. Dar, în acelaşi timp, foarte performanţi la capitolul sex.

Nunta mută ****

Citeam acum câteva zile controversele stârnite de debutul regizoral al lui Horațiu Mălăele. Mulți înjură filmul și îl pun la colț pe actorul cu ochelari rotunzi, recent transformat în ”dirijor”. Înjurături camuflate sub sictireala, nihilismul și blazarea caracteristice unui popor care are deosebitul talent de a-și trage cu tesla-n cojones atunci câd are șansa să erupă ca un vulcan din anonimatul unei existențe mici.

Changeling ***

În vreme ce bărbatul ei era implicat într-un straniu caz de întinerire soldat cu o moarte prin întoarcere la origini, Angelina Jolie filma de zor la o producţie în care avea să-şi arate talentul mai presus decât dezirabilu-i corp. Despre Angelina, oricum, numai de bine. Dacă n-o vezi nudă, măcar ai satisfacţia că joacă bine. Şi dacă nu joacă bine sau filmul în care o vezi e suficient de cretin, măcar are o scenă în care se dezbracă şi îţi oferă ceva. Cu alte cuvinte, Angelina e ofertantă.

The Wrestler ****

N-am fost niciodată un fan al lui Mickey Rourke. M-a enervat privirea libidinoasă pe care i-o arunca lui Kim Basinger în timp ce aceasta strip-uia de zor în 9 săptămâni şi jumătate. Luaţi-o cum vreţi: invidie adolescentină sau pur şi simplu intuiţie masculină: Rourke era un ticălos. Ca ironie a sorţii, Basinger l-a numit cândva pe fostul ei partener de film, “Scrumiera umană”. De aceea nu l-am căutat mai apoi cu ostentaţie prin filme.

Revolutionary Road *****

De multe ori oamenii trăiesc în cuburi care se strâng în jurul lor, gâtuindu-le existenţele. La început totul pare o pajişte minunată, pe care soarele străluceşte şi floricelele abia aşteaptă să fie culese. Cu timpul, florile se usucă. Soarele e alungat de nori. Pajiştea nu mai e verde şi locul de “joacă” se micşorează pe zi ce trece. Apoi totul devine un cub. Un cub din ce în ce mai mic, mai strâmt. Un cub care te sufocă şi în care te învârţi înnebunit în căutarea unei uşi. Când ai crezut că ai găsit-o, vai.. nu era decât o iluzie. Şi colţurile cubului se prăbuşesc, în mod fatal, peste tine.

Slumdog Millionaire ***

Cine nu s-a pus măcar o dată în postura concurentului la Vrei să fii miliardar? Să stai pe scaunul ”adevărului” în fața lui Ianțu și să-i dai acestuia răspuns corect după răspuns corect, până la victoria finală și explozia de bucurie a celui care și-a câștigat viitorul cu ajutorul neuronilor.Să recunoaștem, acel concurs avea un format cool. Și, din câte îmi anintesc, chiar au fost vreo doi participanți care l-au câștigat.

Vicky Cristina Barcelona *****

Woody Allen a fost dintotdeauna un mare maestru al punerii în scenă ale celor mai ciudate situații legate de relațiile dintre bărbați și femei. Nu știu dacă asta i se trage de la faptul că a fost în stare să o părăsească pe Mia Farrow pentru a se căsători cu fata lor adoptată și cu ochii oblici sau pur și simplu pentru că în spatele ramelor groase de ochelari se adăpostește o inteligență nativă care răzbate instant pe ecran.

Mongol *****

Temudjin. Numele celui care a unificat triburile nomade mongole și a desăvârșit un imperiu născut din iurte, lapte de capră și metal cu gust de sânge. Temudjin, transformat apoi în Genghis Khan, conducătorul legendar care a schimbat soarta Asiei în întunecații ani 1200. S-au făcut multe filme despre el și faptele lui de vitejie. Ultimul, acum 10 ani, o coproducție chinezo-mongolă care a primit numeroase premii pe la festivalurile de film orientale.

Mamma Mia ****

Am crescut pe muzica suedezilor de la ABBA. Copilăria din anii 70 mi-a fost marcată de hituri precum Waterloo, Nina, pretty ballerina, Chiquitita sau Dancing Queen. Ajunsesem să-i iubesc pe Benny și Bjorn, pe Agnetha și Anni, mergând până la disputele pe care le aveam cu tata: blonda e mai mișto, ba nu!, roșcata e! ABBA a fost pentru anii 70 ceea ce avea să fie Depeche Mode pentru următorul deceniu. O trupă care scotea hituri pe bandă rulantă și își înnebunea fanii cu fiecare nou album.

Righteous kill **

Robert de Niro şi Al Pacino nu se întâlniseră niciodată pe platourile de filmare. Au fost pe acelaşi afiş, la Heat şi Godfather II, dar, din cauza “simpatiei” reciproce, nu fuseseră filmaţi în acelaşi timp. Acum, Pacino are 68 de ani iar De Niro cu trei mai puţini. Şi, minune!, regizorul Jon Avnet i-a adus laolaltă în ceea ce ar fi trebuit să fie producţia secolului. Dar…

Boogie ****

Am auzit oameni care mi-au spus că le-a plăcut Boogie foarte tare. Am auzit și oameni care au mărturisit că filmul i-a nevrozat. Că Dragoș Bucur își spală puța în chiuvetă aiurea-n tramvai. Că problemele cuplului Bucur – Marinca sunt prea la ordinea zilei pentru orice cuplu din clasa de mijloc a României pentru a le mai suporta și într-un film.

Elegy ***

David Kepesh (Ben Kingsley), profesor universitar şi binecunoscut critic literar, pasionat de fotografia pe film şi de femeile frumoase cu care se poate face sex, se trezeşte la a treia tinereţe îndrăgostindu-se de Consuela Castillo (Penelope Cruz) una dintre minunatele lui studente.

Sex and the city: The Movie *

Dacă există un film care să fie pe totalul gust al femeilor dar care, în acelaşi timp, să crape de feminism, publicitate mascată (pardon,pe faţă) şi ipocrizie, atunci el se numeşte Sex and The City. Recunosc că, la vremea lui, am privit serialul Sex and The City cu amuzament. Deşi era clar făcut pentru a stârni aprecierile sexului “slab”, avea poantă, inteligenţă şi şarm.

Felon *****

Există multe prison-movies. Două dintre ele sunt de-a dreptul senzaţionale: Shawshank Redemption şi The Green Mile. Le-aş trece oricînd într-un Top 20 all-time (ambele, oare întâmplător?, făcute după povestiri de Stephen King). Al treilea, pe care l-aş include în aceeaşi categorie, se numeşte Felon.

Wanted ***

De când computerul ne-a invadat cu brutalitate vieţile, ni s-au duc dracului şi percepţiile asupra cinematografiei adevărate. Prin urmare şi în acest domeniu trebuie să înghiţim găluşti înfăşurate în pixeli, frumos împachetate în biţi şi coduri. În acest ocean în care unii mai retrograzi mor de foame, încercăm să pactizăm, căutând cele mai bune compromisuri. Le găsim rareori – Matrix a dat într-o oarecare măsură tonul, dar, se ştie, întotdeauna primul ia caimacul şi-i lasă pe cei care-l urmează să se chinuiască pentru a ajunge la gloria lui.

Restul e tăcere ***

Încă mai cred că Filantropica e cel mai bun film românesc de după Revoluţie. Prin urmare păstrez pentru Nae Caranfil o stimă aparte şi, de fiecare dată când trec pe lângă un cerşetor, îmi imaginez că mâna lui întinsă trebuie să spună o poveste ţapănă ca să primească pomană. Numai că de 5 ani încoace, stimabilul Nae se îngropase în propriul succes şi declanşase o “tăcere”greu interpretabilă şi rumegabilă.

In Bruges ****

Nu e uşor să fii asasin plătit. Vreau să spun că, dacă ar veni unul la mine şi mi-ar propune să o fac pentru foaaarte mulţi bani, aş ezita înainte să-i dau un răspuns pozitiv. Ha ha, glumesc. Dar pe bune, trebuie să fie nasol. Adică să o ai în sânge, să te naşti cu ea. Să fi încercat să-ţi sugrumi bona în copilărie cu pampersul, să fi intrat măcar o dată cu un pistol de jucărie în clasă ameninţându-i pe toţi cu moartea, inclusiv pe profa de desen care te privea consternată, ca înainte de viol. Asasinii plătiţi au crima în sânge şi au semnat un contract solid cu propria lor conştiinţă, trimiţând-o în vacanţă pe termen nelimitat. Altfel…

21 ***

Ar trebui făcut un sondaj de genul: “Când intri într-un cazinou, la ce masă eşti tentat să-ţi rişti averea? Ruletă? Blackjack? Poker?”. Nu sunt convins că răspunsurile ar “migra” în mod covârşitor către una dintre variante, fiindcă fiecare are “nurii” ei şi prin urmare fanii ei. Dar sunt convins de un lucru: jocul de blackjack – sau 21 cum îl ştim din copilărie – are o fascinaţie aparte, ca o femeie frumoasă care zâmbeşte misterios în colţul gurii şi te cheamă în separeu pentru un pahar.