Ed’s Movies Category
Saturday 14 January, 2012
Loverboy ****
Mi-a plăcut mult Loverboy-ul lui Cătălin Mitulescu, fără a avea sentimentul că e un film de excepție. Regizorul îți construiește de la bun început un cadru sterp. În deșerturile Dobrogei, pe un drum care cine știe unde mama naibii duce, pentru că – scuzele de rigoare! – Hîrșova poate fi la mama naibii, un puști [...]
Wednesday 10 November, 2010
The American ***
Filmul olandezului Anton Corbijn (cunoscut mai mult pentru documentarele video făcute pentru trupa U2) e simpatic din măcar două puncte de vedere, dincolo de scenariul confuz în privința acțiunii. Primul ar fi acela că îl duce pe George Clooney într-o zonă cinematografică europeană, plasându-l în atmosfera liniștit-încărcată a unui sătuc italian uitat de lume din vremea Evului Mediu într-un decor magnific. E drept, Clooney nu pare foarte acomodat cu ideea și pare mai degrabă a se lupta cu un rol în care la început nu vorbește mai deloc apoi, îndrăgostit fiind de cea mai cool curvă a bordelului local, devine mai degrabă ursuz și impacientat, cu lăbuțele scoase cam inoportun dintr-o carapace de mother-fucker dur aflat la limita unei pensionări premature din job-ul de killer plătit.Un rol de auto-izolare în închisoarea propriei vieți periculoase, nimic nou până la urmă.
Sunday 01 August, 2010
Sex and the city 2 *
Nu e nici un sex şi, dacă e să fim corecţi, ar trebui să se numească Nonsex and the Abu Dhabi city. Sunt patru femei urâte ca noaptea (deşi noaptea e de multe ori frumoasă) care încearcă din răsputeri să te facă să râzi la nişte poante de o sută de ori mai răsuflate decât răsuflatele poante din filmul anterior, Sex and the city 1. Fiecare dintre ele vine cu câte o problemă: una e măritată de doi ani şi pentru că bărbăţelul a adus un televizor în dormitor şi i-a cerut două zile de relache pe săptămână, are senzaţia că i se destramă căsnicia. Alta a ajuns la menopauză şi simte că-i piere nimfomania printre bufeuri şi creme de regenerare. A treia e persecutată la job, unde şeful îi reprimă constant iniţiativele. În fine, a patra, cu doi copii mici şi chirăitori, devine brusc îngrijorată când i se atrage atenţia că trufandaua ei de bonă nu poartă sutien şi ar putea fi sursa viitoarei nefericiri conjugale.
Tuesday 25 May, 2010
Eu când vreau să fluier, fluier ****
Sunt cel puţin două motive pentru care mi-a plăcut filmul lui Florin Şerban, şi nici unul nu e influenţat de Ursul de argint care i-a fost agăţat de gât acum câteva săptămâni. Primul dintre ele este că a reuşit să-mi creeze senzaţia unui prison-movie împachetat româneşte dar livrat americăneşte. Îmi plac filmele cu deţinuţi. De la Papillon la Shawshank Redemption, de la Green Mile la Felon, de la Escape from Alcatraz la recentul şi excelentul Celda 211 şi aşa mai departe. Aparent, a face un film cu deţinuţi pare o treabă clară şi bine delimitată, în care e suficient să studiezi câteva psihologii şi să le arunci în faţa camerei într-un stil mai mult sau mai puţin şocant, pe marginea unei poveşti.
Friday 26 March, 2010
Defendor ****
Fiecare băiat s-a visat, măcar o dată-n viaţă, super-erou. Să zbori printre stele ca Super Man, să sari pe clădiri ca Spider Man, să te baţi cu ticăloşii ca Batman, totul în numele dreptăţii, pentru a culege apoi, fie şi din spatele unei măşti şi a unui costum frumos colorat, aplauzele unei lumi întregi – ce poate fi mai eroic şi mai sublim pentru un puşti? Super-eroii au fost inventaţi pentru a face lumea să creadă că, dincolo de Dumnezeu, poate exista oricând printre noi cineva care să aducă speranţa că atunci când lucrurile stau prost, ele pot fi îndreptate rapid.
Tuesday 16 March, 2010
Katalin Varga ***1/2
“Woman is the nigger of the world”, spunea cândva John Lennon, gândindu-se probabil că nevastă-sa e suficient de galbenă cât să nu intre în categoria “femei”. Nu de la Lennon încoace, ci de când filosofii greci au renunţat să mai fie pederaşti, femeilor li se întâmplă să sufere tot felul de lucruri nasoale. Între acestea, cu rang de campion, se numără violul.
Thursday 04 March, 2010
The Hurt Locker ***
The Hurt Locker e un film mişto. Dacă nu ar fi tam-tam-ul cu nominalizarea la Oscar şi cu ideea de “marele favorit” aş fi rămas cu o oarecare savoare care s-ar fi continuat în timp până când aş fi dat de un alt film “mişto” cu militari americani prin Irak sau pe unde mama lu’ Obama mai sunt ei trimişi. Aşa însă, mă apucă revolta. Cum văd un film cu soldaţi dezrădăcinaţi, americanii înnebunesc şi îl consideră cel-mai-bun-film-din-lume, indiferent de context. Iar dacă acel context este să fie Oscarul, atunci… să fie!
Tuesday 16 February, 2010
Avatar ***
Una dintre cărţile care mi-a marcat copilăria, ca multor altora, a fost Winnetou. Karl May a ştiut cum să pună problema: a creat două personaje geniale şi a populat peisajul cu alte câteva din aceeaşi zonă a geniului. Prin pana lui, apaşii au ajuns să fie cele mai cool fiinţe din lume iar feţele palide cele mai nasoale, desigur, cu mici excepţii. De o parte Winnetou, de cealaltă Old Shatterhand. Prietenie la cataramă. Indianul îi dă sora, calul, sângele. Albul îi aduce – fără să vrea – oamenii care construiesc căi ferate şi dezvirginează teritoriile “roşii”. Indianul îşi apără neamul şi nevoile. Albul nu ţine cu ai lui, fiindcă-l iubeşte pe indian. Dar e neputincios în faţa tehnologiei. Atenţie! Karl May a murit în 1912.
Tuesday 16 February, 2010
Nominalizări Oscar 2010. Cine câştigă?
Din păcate avem o ediţie a Oscarurilor (7 martie) care va fi dominată net de un singur film: Avatar. Prea mult marketing, prea mulţi bani, prea mare show-ul pentru filmul “revoluţionar” al lui James Cameron pentru ca acesta să nu fie băgat în seamă… prea mult. Va câştiga detaşat premiile pentru Cel mai bun film (culmea, din 2010 la această secţiune sunt nominalizate 10 filme în loc de 5), Cea mai bună regie, efecte, sunet, blabla. Aşa că, odată rezolvată problema, focusul se pune pe celelalte categorii importante, şi anume premiile pentru cei mai buni actori / actriţe în rol principal / secundar.
Saturday 06 February, 2010
Sherlock Holmes ****
Cu greu aş fi putut re-creiona, printre amintirile unor lecturi care parcă s-au întâmplat acum câteva secole, unul dintre cele mai sclipitoare personaje din istoria literaturii. Inventat de un scoţian cu mustaţa-n furculiţă, medic şi scriitor în acelaşi timp, şi peste toate Sir (Conan Doyle), Sherlock Holmes a gâdilat, fascinant şi inteligent, minţile celor care i-au acordat credit şi l-au acceptat cu simpatie în existenţele lor culturale.
Monday 01 February, 2010
El Secreto de sus ojos ****
Un agent federal din Buenos Aires, ajuns la vârsta pensionării, trăieşte de peste 30 de ani obsesia unui caz pe care l-a avut în grijă şi care nu pare complet rezolvat. În 1974, Benjamin Esposito a anchetat crima comisă împotriva unei tinere proaspăt căsătorită cu un funcţionar bancar. Soţul acesteia a rămas închistat într-o incredibilă şi amară suferinţă. La bătrâneţe, Esposito doreşte să scrie un roman despre acest caz, combinat cu propria lui poveste de amor platonic vizavi de şefa lui, frumoasa avocată Irene dar şi cu povestea despre bunul său prieten şi coleg, Sandovar, asasinat din întâmplare, chiar în locul său.
Friday 22 January, 2010
Up In The Air ****
În State există firme care se ocupă cu concedierea angajaţilor. Ai angajaţilor altora. A-ţi da afară angajaţii este, să recunoaştem, o treabă “murdară”. E un fel de asasinat oficial care cade mai mereu pe umerii tipului de la HR. Tipul de la HR e şi el om şi nu vrea să-şi atragă antipatia generală. Aşa că unele companii externalizează acest serviciu apelând la “ucigaşi” plătiţi.
Sunday 17 January, 2010
Precious ****
Ce poate fi mai rău decât să ai 16 ani, 120 de kilograme, un copil handicapat făcut cu taică-tău şi altul în burtă făcut cu acelaşi personaj, o mamă care trăieşte din ajutorul tău social şi care nu scapă nici un prilej să te-njure ca la uşa Harlemului? Probabil nimic. În acelaşi timp, însă, ai putea avea, în tine însăţi, şi ceva bun: o pasiune nebună să înveţi, să trăieşti, să visezi, să speri. Şi să-ţi iubeşti copiii.
Wednesday 13 January, 2010
Adam ****
Sindromul Asperger este o formă de autism care se manifestă într-un mod aparte: cel care l-a dobândit are dificultăţi în înţelegerea modalităţilor de interacţiune socială. De exemplu, o persoană care suferă de sindromul Asperger nu poate recepta sentimentele şi emoţiile celor din jurul ei. Nu poate face diferenţa între o glumă şi un lucru serios. Vorbeşte mult, îngrozitor de mult, pe marginea unui subiect anume, pe care-l cunoaşte în profunzime. E inteligentă, poate chiar peste medie, şi devine pasionată de subiecte aparte. Cum ar fi, astronomia.
Wednesday 30 December, 2009
The Countess **
Despre Elisabeta Bathory, cărţile de istorie şi legendele site-urilor wikipedice ne-au învăţat că a fost una dintre cele mai crude femei ale tuturor timpurilor. Ea nu a rămas în memorie atât ca o mare conducătoare ci mai ales ca o ucigaşă în serie care hăcuia virginele pentru a se îmbăia în sângele lor. Motivul era simplu: femeia avea o păsărică (la cap) care îi şoptea că trecerea timpului o scofâlceşte atât de tare încât unica soluţie e să folosească globulele roşii ale bietelor fecioare pe post de cremă de noapte. Desigur, Elisabeta mai avea o păsărică (ceva mai jos) despre care aceleaşi legende spun că ar fi fost atât de flâmândă încât devora bărbaţi şi femei pe bandă rulantă.
Friday 25 December, 2009
Top 20 filme 2009
E un top personal, prin urmare e supus – ca orice top – subiectivismului. Se bazează exclusiv pe filmele pe care le-am văzut în 2009 (deși unele sunt produse în 2008) și nicidecum pe cele despre care am auzit. Încă nu am văzut Avatar, prin urmare nu l-am inclus. Nu conține filme porno, despre care Gogu Kaizer ar putea să-ți spună mai multe dacă vrea (de regulă nu vrea). Și, ca ultim reper: nu folosește la nimic!
Wednesday 16 December, 2009
2012 *
Am încetat de mult să mai sper, de la americani, la filme ieşite din clişeele care iniţial au fost bune dar cu trecerea anilor s-au devalorizat complet. Auzisem de filmul lui Emmerich că e o tâmpenie care merită văzută doar pentru “efecte”. Cum “largheţea” mea vizavi de implicarea computerului în opera de artă care se numeşte “film” e strânsă la gură ca un scoţian la pungă, mi-am mişcat cu greu pupilele către 2012. OK, hai să vedem “efectele”!
Sunday 06 December, 2009
Whatever Works **
El – bătrân, şchiop de la o tentativă de sinucidere prin aruncare pe geam, posesor al unui IQ îngrozitor de mare (aflat la limita Nobel-ului de câteva ori), cârcotaş, neadaptat şi ciufut până în pânzele albe. Ea – blondă, proaspătă, sudistă, prostuţă, naivă şi fugită de-acasă din cauza unor părinţi prinşi în mijlocul unor probleme constante de cuplu. Ea îi cere lui să o adăpostească până îşi găseşte de lucru. El, într-un moment de slăbiciune, acceptă. În scurt timp, ei se căsătoresc.
Sunday 29 November, 2009
Inglourious Basterds **
Brad Pitt și ”oamenii lui” scalpează naziști cu o plăcere winnetou-liană. Un critic de film ajunge soldat, apoi erou, apoi actor principal în filmul propriilor acte de vitejie = să ucidă zeci de ruși dintr-un turn, trăgând în ei ca într-un joc shooter în alb-negru. Fuhrer-ul merge la film și se distrează de minune. Un ofițer nazist, cu un IQ mai mare ca toată Germania, e gata să-și trădeze nația și să încheie războiul în stil de mare campion-trădător. În mod normal, asemenea faze, izvorâte din mintea colorată a lui Tarantino, sunt suficiente motive pentru a adăuga un plus de strălucire aurei unui regizor care a dovedit că e genial încă de la Pulp Fiction încoace.
Wednesday 04 November, 2009
Poliţist, adjectiv ***
Puţine lucruri şi totodată foarte multe ar putea fi spuse despre un film precum Poliţist, adjectiv. Filmul lui Porumboiu m-a surprins într-o gamă de nuanţe care au variat de la negru la alb, trecând neapărat prin mov. E un film românesc mai altfel şi îţi trebuie ceva timp să treci peste tendinţa de a-l numi îngrozitor de plictisitor, care te loveşte în prima jumătate de oră. Nu e un film comod. Are zvâc atunci când crezi că moare şi moare de-a binelea atunci când îţi doreşti zvâcul ca pe sarea-n bucate.
Monday 02 November, 2009
Mar adentro ****
Când avea 25 de ani, Ramon Sampedro, pescar din Galicia, a făcut un plonjon în mare fără a calcula bine adâncimea acesteia. Rezultatul a fost tragic. Ramon a rămas paralizat de la gât în jos, urmând să poarte în cârcă un diagnostic cutremurător: tetraplegie – imposibilitatea de a mişca toate cele patru membre. Vreme de 29 de ani, Ramon Sampedro şi-a trăit viaţa într-un pat, ajutat de familia care i-a fost aproape. Vreme de 29 de ani, Ramon Sampedro şi-a dorit din toată inima să moară, considerând că ceea ce i se întâmplă nu mai poate fi numită viaţă.
Monday 26 October, 2009
Surrogates ***
E greu de crezut, dar nu imposibil, că oamenii ar accepta vreodată să trăiască exclusiv prin intermediul unor roboţi. Treaba ar sta în felul următor: tu stai acasă, bine-merci, înfipt într-un pat conectat la nişte computere, în vreme ce nişte roboţi, pe care-i numim generic, surogate, desfăşoară o viaţă socială intensă şi normală, fiind controlaţide tine prin intermediul acelor computere. Surogaţii sunt frumoşi, impecabili şi marea lor calitate e că dacă se întâmplă să-l ia gaia pe vreunul, pe tine te doare fix în lalea, fiindcă îţi poţi comanda altul, după chipul şi asemănarea ta sau… dimpotrivă. Când robotul vine acasă, îl bagi la-ncărcat iar tu începi să desfăşori o viaţă foarte casnică, pe ideea că mănânci, te uiţi la televizor ca o legumă de canapea, din când în când te bărbiereşti sau îţi faci manichiura (deşi lucrurile astea nu prea ar mai conta), te cerţi cu partenera care s-a închis în dormitorul ei şi alte asemenea lucruri.
Friday 23 October, 2009
Coco Chanel ****
Nu e vorba despre Coco Avant Chanel, filmul în care străluceşte Audrey Tautou, ci despre o producţie apărută cu câteva luni mai devreme, care o are în rolul principal pe slovaca Barbora Bobulova (în rolul lui Coco din tinereţe) şi pe Shirley MacLaine (în rol de Coco bătrână). Coco Chanel e genul de film în care story-ul depăşeşte prin forţă de penetrare realizarea cinematografică în sine. E povestea tinereţii uneia dintre cele mai mari creatoare de modă din istorie, cea care a adus fashion-ul pe linia modernă, care a avut curajul să înfrunte tabu-urile începutului de secol şi să dea femeii din orice categorie socială libertatea de a se simţi cu adevărat bine în propriile-i haine, redându-i propriul trupul şi aşezând-o în centrul atenţiei.
Tuesday 13 October, 2009
Los Abrazos Rotos ***
Când te saturi de bullshit-urile hollywoodiene şi te-apucă starea de film adevărat, primul nume modern spre care te-ndrepţi e Almodovar. Te-apuci de Almodovar ca de o terapie cinefilă, la finalul căreia aştepţi să te simţi curăţat de clişee şi efecte generate pe computer. Am făcut cândva un experiment de genul ăsta: într-o săptămână m-am uitat la (aproape) toate filmele spaniolului. Cavalcadă emoţională, de la Matador la Atame!, de la Femeile în pragul unui atac de nervi la Tacones lejanos, de la Kika la Hable con ella şi La mal educacion. I-am descoperit preferinţele, tehnicile, angoasele, fixurile, actorii preferaţi, culorile, maşinile, bucătăriile, supa de roşii, femeile, homosexualii, penelopa şi banderasul. O încântare. Un festin. O continuă mirare. O călătorie permanentă printre lacrimi, zâmbete, tragedii, comedii, hohote de toate felurile, icniri şi izbăviri. După ce-l rumegi pe Almodovar ori devii ierbivor în toată regula şi te hotărăşti să trăieşti pe pajişte toată viaţa, cu-o talangă micuţă la gât ori te întorci cu faţa către cinematografie şi îi declari ostentativ, pregătit pentru a face faţă noilor porcării de peste Ocean: “Respir! Hit me!”.
Follow me
Posturi recente
-
Loverboy **** 14 Jan 2012 -
12. Complet. Next! 28 Nov 2011 -
Plictisitoarea Genevă și zglobiul ei salon 15 Mar 2011