În 1981, Jessica Lange, mai exact personajul Cora Papadakis, era violată pe o masă de bucătărie de către Jack Nicholson, în Poştaşul sună întotdeauna de
În 1981, Jessica Lange, mai exact personajul Cora Papadakis, era violată pe o masă de bucătărie de către Jack Nicholson, în Poştaşul sună întotdeauna de
Nu ştiam câte filme a făcut Stere Gulea, regizorul pe care lumea îl cunoaşte măcar pentru două producţii celebre la vremea lor: Moromeţii şi documentarul Piaţa Universităţii. Am căutat pe Google şi am numărat cu surprindere doar nouă, din 1970 încoace. Ultimul dintre ele, Stare de fapt, datează din 1995. Sigur, nu cantitatea contează, însă aveam impresia că Gulea e un regizor mai prodigios, prin urmare, noul lui film (primul după… 14 ani) ar fi trebui, nu-i aşa?, să rupă norii.
O fetiţă află că tatăl ei, restaurator de cărţi, are o calitate excepţională: atunci când citeşte o poveste, personajele ies din ea şi apar în realitate. Astfel, cei doi sunt bântuiţi de fel de fel de personaje ciudate care au părăsit o carte veche şi foarte rară şi şi-au găsit ascunzătoarea pe pământ, într-un colţ uitat de lume. Fetiţa, tăticul plus mătuşa încearcă să facă ordine într-o harababură care tinde să transforme lucrurile în mod periculos prin aducerea în realitate a unui ameninţător personaj “suprem” numit Umbra.
Un sat uitat de lume, într-o ţară uitată de lume, rămâne fără apă după ce se defectează străvechea conductă care aducea preţiosul lichid dintr-o peşteră. Satul ăsta are locuitori cât să-i numeri pe degetele de la mâini şi de la picioare. Un lucru e cert însă: jumătate sunt femei şi jumătate bărbaţi. Femeile muncesc cot la cot cu bărbaţii numai că bărbaţii sunt, prin esenţă, ceva mai leneşi. Dar, în acelaşi timp, foarte performanţi la capitolul sex.