He was a quiet man ****

Cel mai mărunt om din companie duce clasica dramă a nebăgării în seamă. Trăieşte ciudat, alături de peşti şi, eventual, câteva păsări colibri. La birou, lumea îl umileşte. Iar el… urăşte pe toată lumea. Îi place, evident, de o tipă – cea care “luminează încăperea cu zâmbetul ei”. Dar e prea hâd ca să fie băgat în seamă. Oamenii sunt răi, viaţa miroase a rahat iar el vrea să se răzbune cumva. Vă sună cunoscut? Normal! Am mai văzut acest film.

Numai că în momentul în care se pregătea să bage gloanţele pe ţeava pistolului şi să devină eroul negativ al comunităţii, un altul, se vede treaba cu mai mulţi colibri p-acasă, e mai rapid de mână şi, pac-pac-pac-pac-pac, îşi descarcă încărcătorul la întâmplare în angajaţi. Stupoare! Omul nostru se ridică falnic şi uimit în faţa agresorului, căruia parcă îi e milă să-l împuşte şi pe el. Şi totuşi… Şi totuşi pac-pac-pac-pac, gloanţele pleacă în sens invers, ucigaşul e la pământ, iar nebăgatul în seamă devine peste zi eroul pozitiv. Numai că una dintre cele care au avut ghinionul să fie atinse de gloanţele agresorului mai rapid e chiar preferata lui, fata cu zâmbetul. Iar glonţul, vai!, i-a atins un nerv şi o va fi paralizat complet.

Ei, nu-i aşa că povestea se schimbă de-aici încolo? Nu-i aşa că n-aţi mai văzut o asemenea situaţie? Nici eu. Şi ca să nu povestesc tot filmul, deşi mă ard degetele s-o fac, o să spun doar concluzia lui: femeile (unele, ho!) sunt nişte căţele ordinare.

He was a quiet man, 2007, 95 min. Regia şi scenariul: Frank A. Capello. Cu: Christian Slater, Elisha Cuthbert.

Trailer: