Bogdan Hrib: “O altă repovestire a istoriei noastre”

Cu Bogdan Hrib, directorul editurii Tritonic, dar mai ales (co)autor (împreună cu Răzvan Dolea) al unei cărţi care-şi propune să spargă tiparele: Blestemul Manuscrisului

¤ Există manuscrise „blestemate”? Ai întâlnit vreunul?

Ar trebui să răspund: „mi-am dat odată întâlnire cu unul, dar mi-a tras clapa!”. Sunt obraznic! Scuze. Nu, nu am întâlnit… Prin muzee şi biblioteci am tot văzut copii sau originale bine protejate. Noi nu folosim termenul „blestem” doar cu sensul său comun. „Blestem” înseamnă şi „mister”, dar şi „datorie”… Într-un fel, acest manuscris – al cărţii noastre – este blestemat. Mai multe luni de zile o mulţime de oameni, rude şi prieteni ne-au bombănit pentru că le-am cerut sprijinul – documentarea a fost deosebit de consistentă – şi, mai ales, pentru că am avut ca unic subiect de conversaţii, acest volum… Sper să nu-i fi plictisit şi enervat degeaba! Un blestem asumat! Altminteri, nu-i chip!

¤ De unde ţi-a venit ideea unei astfel de cărţi?

E simplu. Vroiam să scriu un roman poliţist care ar fi trebuit să aibă ca punct de plecare o crimă la Târgul de Carte de la Frankfurt. Şi mi s-a părut logic ca mobilul, cel puţin aparent, să fie un manuscris. Bineînţeles că trebuia să fie un manuscris vechi şi misterios. Pe Răzvan Dolea l-am rugat să scotocească prin istorie după aşa ceva. De atâta scotocit a apărut o poveste… Iar din cele două poveşti, cea din zilele noastre şi cea istorică, medievală, a început să răsară cartea noastră…

¤ Crezi că istoria românilor e atât de interesantă încât în anul 1216 chiar să se fi petrecut ceva sau totul e ficţiune pură?

Eu nu sunt istoric, deci pot să declar orice! Aşa încât vă spun că la anul 1216 un papă vizionar a scris un document ce a generat o suită de evenimente în urma cărora istoria mai puţin cunoscută a poporului român devine extrem de interesantă, plină de mistere şi suspans! Răzvan spune cam aşa: în BLESTEMUL MANUSCRISULUI 50% sunt evenimente reale, 25% probabile şi 25% posibile! Din 1216 până în 2007 au loc o mulţime de întâmplări, ar trebui doar să aveţi timp şi răbdare…

¤ În cât timp ai scris cartea? Care este mesajul ei?

Cartea a fost scrisă în şase luni, începând din noiembrie 2007 – în perioada când în roman acţiunea se încheie – şi a fost terminată cu ocazia sărbătorii de Paşte… Am lucrat amândoi aproape în fiecare zi, încercând să nu ne neglijăm obligaţiile de serviciu, el la radio, eu la editură. Astfel nu am reuşit să alocăm zilnic, mai mult de câteva ore – trei sau patru. Am avut şi o echipă tânără şi entuziastă de studenţi la istorie, care ne-au ajutat în documentare. Fără ei ar fi durat mult mai mult. Cât despre mesaj? Nu ştiu dacă ar trebui să avem unul, cu tot dinadinsul! BLESTEMUL MANUSCRISULUI este un thriller istoric sau „o altă repovestire a istoriei noastre”… Mesajul ei poate fi: În spatele vieţii fiecărui om se ascund gânduri şi vise pentru o altă viaţă niciodată trăită… Uneori aceste vise şi aceste gânduri se revoltă! Atunci apare o altă viaţă la lumină. Uneori e o viaţă mai bună, rareori mai fericită. Dacă ne plac poveştile, le putem citi pe ale altora şi apoi le putem inventa şi pe alte noastre!

¤ Cartea e scrisă în tandem. Să înţeleg că tu ai scris porţiunile „moderne” iar Răzvan Dolea, care e istoric, pe cele petrecute în trecut?

Da. Recunosc, sarcina mea a fost mult mai uşoară. Eu am avut în cârcă doar poliţişti, spioni, pistoale şi femei frumoase; pentru Răzvan a fost mai complicat: domnitori şi cavaleri, bătălii şi tratate secrete. L-am lăsat pe el să fie întotdeauna cu un capitol sau două în faţă, ca eu să-mi pot ajusta povestea după momentele prezentate de el. Trecerile de la ancheta din prezent la părţile istorice încearcă să fie line, ca un tunel al timpului. Iar personajele de astăzi împrumută uneori expresii sau atitudini venite din adâncurile Evului Mediu… Ca să nu mai vorbesc de prezenţa obsesivă a cuvintelor „negru”, „blestem” şi „manuscris”… Aceste cuvinte sunt de altfel cheia acestui volum. Dar înţelesurile lor, aşa cum spuneam, sunt mult mai multe…

¤ Există un miraj al cărţilor cu teme istorico-religioase cu tentă poliţistă? De la Codul lui da Vinci încoace s-au scris foarte multe. Românii gustă astfel de cărţi?

S-au scris şi se scriu din ce în ce mai multe. Cu toţii redescoperim trecutul îngropat şi ascuns de tehnologia modernă ce ne sufocă şi de viaţa prea intensă de zi cu zi. Apar din ce mai multe romane despre cavaleri şi cruciade… Poveştile sunt singura noastră evadare din prezentul destul de anost şi cenuşiu. Cred că românii gustă astfel de cărţi! Pentru că suntem un popor care iubeşte poveştile frumoase, cu prinţi şi prinţese. Să nu uităm de Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana, doar am crescut cu ei… Îi avem în amintirile noastre. BLESTEMUL MANUSCRISULUI este o poveste pentru oameni mari. Amintirile tale, ale mele, ale lor – o poveste care se cere… şi scrisă, nu doar povestită! Amintirile oamenilor adunaţi într-un popor se cheamă istorie.

¤ De ce ar trebui să citim „Blestemul Manuscrisului”?

Pentru că este un roman frumos, scris cu pasiune şi cu devoţiune. Pentru că putem recâştiga atracţia spre istorie – a noastră, a românilor, dar şi a întregii Europe. Pentru că este o carte despre onoare şi datorie, despre destin şi iubire, despre fiecare dintre noi…

Pentru că poporul care a introdus în istoria civilizaţiei două dictoane: Capul plecat sabia nu-l taie! şi Apa trece pietrele rămân! merită mai mult respect! Un popor care a resimţit scurgerea a opt sute de ani ca o îngemănare nobilă a blestemului cu soarta! O definiţie exotică a vieţii într-o lume care trăieşte numai în prezent…

¤ Stelian Munteanu este un personaj care apare şi în prima ta carte, Filiera Grecească. Ai de gând să-l faci celebru?

Încerc. Agatha Christie declara la un moment dat că îi pare rău că l-a inventat pe Hercule Poirot deja prea bătrân şi că îi va fi… greu să rezolve atât de multe cazuri. Eu am avut grijă ca Stelian să-şi înceapă „viaţa publică” la 40. Un personaj care apare într-o serie de romane, oferă autorului şansa de a-şi fideliza un număr de cititori… Cel puţin teoretic. În această zonă de thrillere şi romane poliţiste, majoritatea autorilor au serii. Nu ştiu dacă e vorba mai mult de legea cererii şi ofertei sau de comoditate. Din punctul de vedere al editorului este, cu siguranţă, un marketing foarte eficient – promovezi un personaj, nu fiecare titlu în parte… În plus generezi o presiune a aşteptării… Publicul vrea să ştie ce-a mai făcut eroul favorit… Sunt departe de toate acestea, totuşi nu pot să mint şi să spun că nu mă gândesc până acolo…

¤ În calitate de editor, ce succes estimezi că va avea cartea pe care scriitorul Bogdan Hrib a predat-o editorului Bogdan Hrib? Succes = număr de copii vândute.

O primă confesiune a editorului: M-am gândit cum aş putea avea o carte care să amestece temele la modă cu ceva foarte particular nouă, ceva românesc. Şi atunci am început să pun pe hârtie „reţeta” unui roman de succes! Aşa a crezut editorul! Şi cum nu a găsit nici un autor prin preajmă dornit să se sacrifice… Cred că este o provocare atât pentru editorul BH cât şi pentru scriitorul (sper, în devenire!) BH. Răzvan Dolea s-a hotărât într-o clipă să intre şi el în echipă, aşa încât ne-am apucat de treabă… Nu am ştiut de la început cât de amplă va fi lucrarea, dar pe măsură ce textul se aşeza în pagini, editorul începea să devină din ce în ce mai mulţumit… Şi mai neliniştit! Pentru că acum multe depind şi de editură!

Interviu de Eduard Ţone