Temudjin. Numele celui care a unificat triburile nomade mongole și a desăvârșit un imperiu născut din iurte, lapte de capră și metal cu gust de sânge. Temudjin, transformat apoi în Genghis Khan, conducătorul legendar care a schimbat soarta Asiei în întunecații ani 1200. S-au făcut multe filme despre el și brutalele lui fapte de vitejie. Ultimul, acum 10 ani, o coproducție chinezo-mongolă care a primit numeroase premii pe la festivalurile de film orientale.
Nici unul însă, nu cred să atingă măiestria lui Mongol, opera regizorului rus Serghei Bodrov, nominalizată la Oscar în 2007, pentru Cel mai bun film străin. Mongol (în fapt o coproducție ruso-kazaho-mongolo-germană) urmărește ”începuturile” lui Temudjin – o poveste suavă și războinică în același timp, despre mongoli și hoardele lor, despre spiritul de nomad și cel de conducător, despre frăție și răzbunare, haos și lege. Rar dai cu ochii de un film cu atâtea atuuri, dincolo de bagheta regizorală aproape perfectă. Imagine de nota zece, casting de mare inspirație (cu toate că Asano, care-l joacă pe Temudjin, e japonez) și, nu în ultimul rând, o coloană sonoră care se mulează perfect pe acțiunea filmului. Mongol nu trenează, nu plictisește, alternează la fix momentele pasionale (mai degrabă sugerate) cu cele de intensă acțiune războinică. Și încă ceva, filmul nu face abuz de efecte digitale aberante, Bodrov lăsând o ușiță deschisă către realismul atât de parfumat al unei cinematografii din ce în ce mai îndepărtate.
Mongol. 2007. Regia: Serghei Bodrov. Scenariu: Arif Aliev. 126 min. Cu: Tadanobu Asano.
Trailer:
