Cine nu s-a pus măcar o dată în postura concurentului la Vrei să fii miliardar? Să stai pe scaunul ”adevărului” în fața lui Ianțu și să-i dai acestuia răspuns corect după răspuns corect, până la victoria finală și explozia de bucurie a celui care și-a câștigat viitorul cu ajutorul neuronilor.Să recunoaștem, acel concurs avea un format cool. Și, din câte îmi anintesc, chiar au fost vreo doi participanți care l-au câștigat.
Woody Allen a fost dintotdeauna un mare maestru al punerii în scenă ale celor mai ciudate situații legate de relațiile dintre bărbați și femei. Nu știu dacă asta i se trage de la faptul că a fost în stare să o părăsească pe Mia Farrow pentru a se căsători cu fata lor adoptată și cu ochii oblici sau pur și simplu pentru că în spatele ramelor groase de ochelari se adăpostește o inteligență nativă care răzbate instant pe ecran.
Temudjin. Numele celui care a unificat triburile nomade mongole și a desăvârșit un imperiu născut din iurte, lapte de capră și metal cu gust de sânge. Temudjin, transformat apoi în Genghis Khan, conducătorul legendar care a schimbat soarta Asiei în întunecații ani 1200. S-au făcut multe filme despre el și faptele lui de vitejie. Ultimul, acum 10 ani, o coproducție chinezo-mongolă care a primit numeroase premii pe la festivalurile de film orientale.
Am crescut pe muzica suedezilor de la ABBA. Copilăria din anii 70 mi-a fost marcată de hituri precum Waterloo, Nina, pretty ballerina, Chiquitita sau Dancing Queen. Ajunsesem să-i iubesc pe Benny și Bjorn, pe Agnetha și Anni, mergând până la disputele pe care le aveam cu tata: blonda e mai mișto, ba nu!, roșcata e! ABBA a fost pentru anii 70 ceea ce avea să fie Depeche Mode pentru următorul deceniu. O trupă care scotea hituri pe bandă rulantă și își înnebunea fanii cu fiecare nou album.