Laurette şi Adelina Vârciu, în două şedinţe foto fierbinţi. Laurette Adelina Vărciu
Laurette şi Adelina Vârciu, în două şedinţe foto fierbinţi. Laurette Adelina Vărciu
În 1996 bântuiam prin Londra, cu ocazia Europenelor de fotbal. La un moment dat am intrat într-un magazin imens, care avea ca logo un V avântat şi foarte bine conturat. Am urcat nişte scări şi m-am trezit trecând pe lângă o coadă considerabil de mare. La capătul ei, un personaj tinerel, cu moacă serioasă, dădea autografe pe o carte de pe coperta căreia zâmbea el însuşi. Personajul se numea Ryan Giggs şi peste ani avea să devină simbolul legendar al celei mai bune echipe din lume: Manchester United.
Un bărbat stătea în pat cu noua lui prietenă. După o partidă grozavă de sex, ea începu să-i maseze testiculele, lucru care se părea că-i face mare plăcere. Bucurându-se de tratament, el întreabă, totuşi, nedumerit:
Toate gunoaiele merg în clubul Spinelli! Franco îşi ridică moaca boţită de pe ziarul cu anunţuri de angajare. Economia merge ca un tractor cu roţi pătrate. Cine ar angaja un desenator de comics-uri într-o perioadă în care copiii vor să ajungă miniştri de externe? Toată noaptea a băut Jack Daniels de unul singur în clubul Spinelli, privind cu ură paraşutele siliconate care se zbânţuiau ca nişte fantome pentru a atrage privirile gelaţilor cu portofelele burduşite de carduri. A fost ultima incursiune în Spinelli – de-acum nu-şi mai putea permite ceea ce plastic numea “examinarea filtrată a vieţii, la faţa locului”.