12. Complet. Next!

By Monday, November 28, 2011 4 Permalink

Acum 12 ani, FHM România începea să prindă contur, de la ideea că românii vor înțelege cu greu ce înseamnă cele trei litere din logo. În redacție, ne chinuiam ore-n șir să găsim celor trei litere înțelesuri românești, dincolo de For Him Magazine-ul care peste câțiva ani avea să facă istorie, ușor transformat în acel ”Revist de gen masculin” cu care cititorii s-au identificat până la colecțiile care le umpleau încăperile.

Plictisitoarea Geneva si zglobiul ei salon

By Tuesday, March 15, 2011 1 Permalink

Am fost a doua oară în Elveția și mi s-a părut, din nou, mai plictisitoare ca o oală cu orez lăsată pe pervaz. În care, ok, cineva a pus niște leuștean, pentru a face să existe contrast. Nu-mi place Geneva, cu lacul ei cu tot, cu pensionarii ei frumos îmbrăcați, care servesc masa la restaurant la ora 12, își vorbesc politicos și țin cu grație tremurândă paharele cu vin roșu (altfel, bun), cu clădirile la milimetru, de pe care tronează litere mari, armonios aranjate sub formă de Philipp Pateck sau Rolex, cu lipsa de agitație pe străzile curate, cu briza continuă și civilizația care respiră prin copacii noduroși.

Povestile melodiilor: Je t’aime, moi non plus – Serge Gainsbourg

By Sunday, November 21, 2010 2 Permalink

Serge Gainsbourg (născut Lucien Ginsburg) a fost unul dintre cei mai interesanţi muzicieni francezi, rămas în memorie prin polivalenţa artistică dar şi prin extraordinarul erotism pe care-l degaja în mod natural personalitatea lui complexă. Un erotism ce răzbate automat în piesele lui, în special în cea mai cunoscută, celebrul duet cu Jane Bikin, Je t’aime, moi non plus.
Piesa a fost scrisă de Gainsbourg în 1967, pe vremea când îşi consuma o scurtă dar tumultuoasă poveste de amor cu Brigitte Bardot. În iarna acelui an, Bardot i-a cerut într-o seară să scrie cel mai frumos cântec de dragoste pe care şi l-ar putea imagina vreodată.

Poveştile melodiilor: Solitary Man – Neil Diamond

By Saturday, September 11, 2010 1 Permalink

Solitary Man a fost, practic, melodia cu care Neil Diamond şi-a început cu adevărat cariera şi care avea să i-o marcheze până în zilele noastre. În 1966,Diamond a scris acest cântec despre care, peste aproape 30 de ani avea să declare: “Patru ani de analize freudiene mi-au trebuit ca să realizez că Solitary Man este o piesă despre mine însumi”. Tot el, a spus că melodia a reprezentat o cotitură în cariera lui de muzician, una care nu cunoscuse până în acel moment un succes foarte mare. “M-am inspirat din Michelle, melodia beatles-ilor”.