Dom’le… hmmm… promit să mai văd o dată filmul ăsta peste câteva luni. Pentru că în cazul în care va fi nominalizat la Oscar, voi avea sentimentul neîmplinirii.  Şi am să explic de ce.

Sunt filme pe care nu le înţelegi. Cel mai recent exemplu este Inland Empire al lui David Lynch, din care, să mă baţi cu rufa udă şi n-am priceput (mai) nimic, atât de “film în film” este. Sunt însă şi filme pe care le înţelegi dar nu le pricepi până la capăt. Din diverse motive. Eu cred despre No country for old men că nu l-am priceput până la capăt fiindcă nu m-am concentrat suficient. Asta dacă e să spunem despre el că e un film bun. Fiindcă în caz contrar o să-mi pară rău de celebritatea fraţilor regizori Coen – Ethan şi Joel (The Big Lebowski, O, Brother Where Art Thou, Fargo…) dar renunţ la o steluţă din titlu.

Partea mişto e că filmul are o super-atmosferă şi că Javier Bardem e un actor delicios (îl ştiţi de prin filmele lui Almodovar dar şi din Goya’s Ghosts) care merită să candideze fără probleme la un Oscar , fiindcă e cel mai tare personaj psycho-asasin pe care îmi amintesc să-l fi văzut. Partea neclară e că povestea se frânge brusc către final şi eşuează într-o filosofie ceţoasă pe care – v-am zis, sunt neconcentrat! – n-am prins-o.

Şi ca să stârnesc dorinţa de a-l vedea, subiectul sună cam aşa: un individ pe care-l cam mânca în cur (Josh Brolin), găseşte într-o zi câteva cadavre în deşert, plus o geantă cu bani. El e reperat însă de ucigaşul de care povesteam mai sus, după care urmează o goană infernală a ucigaşului după geanta cu bani care avea în interior un identificator electronic. Pe marginea cazului, un şerif aproape pensionat (Tommy Lee Jones), care la început e povestitorul, încearcă să rezolve cazul. Care, în final, se (cam) rezolvă de la sine. Asta dacă nu vrei să te gândeşti că va urma şi sequelul.

No country for old men. 2007. Regia şi scenariul: Joel şi Ethan Coen. Cu: Josh Brolin, Javier Bardem, Tommy Lee Jones, Woody Harrelson.

Trailer:

Foto: outnow.ch