Nu mă entuziasmează numele străine pe care le vehiculează echipele din Divizia A. Nu-mi spune nimic un brazilian devenit dintr-o dată “mare” dar despre care aflu peste câteva zile că ultima oară a jucat în liga a doua japoneză. Sau un argentinian care a făcut ravagii prin America de Sud dar care îţi mănâncă din palmă dacă-i dai 50 de mii la contract. Poate că unii dintre ei sunt chiar buni. Aş miza că 5% e un procent generos când spun “buni” şi l-aş arunca în luptă. Privind la turul campionatului, din ăştia 5%, patru procente aparţin CFR-ului iar unul lui Zapata. Pe care, hai, să-l împartă cu Ljubinkovic.
Consider însă că, dacă Dinamo îl transferă pe Torje de la Timişoara, face o afacere foarte bună. Şi mă mir că Iancu lasă din mână un asemenea jucător, cu toată co-proprietatea pe care o propune. Declaraţia oficială sună aberant: “Vrem să avem un lot matur iar Torje trebuie să se mai coacă”. Altele sunt dedesubturile: ori Iancu chiar pleacă şi încearcă să recupereze, pe final, ori s-a aliat cu “dujmanul” tradiţional în ciuda suporterilor viola (glumesc, desigur). Torje, în ciuda staturii de Florentin Petre, e unul dintre cei mai talentaţi vrăjitori ai balonului pe care-i are fotbalul nostru. Evident că nu e suficient să fii vrăjitor, mai ales în fotbalul modern, însă crescut cum trebuie, el poate ajunge mare.
