Pacoland (3) – Agitaţie

AGITAŢIE

Idioata lăsă din nou vasele în chiuvetă aruncându-le o ultimă privire dezgustată. Doamne, ce mai ura să le spele! Mai bine tricota o mie de perechi de mănuşi pentru copii născuţi cu şase degete decât să spele vasele. Sigur, îl va isteriza din nou pe Loverboy diseară, se vor certa iarăşi la cuţite şi se vor împăca abia către miezul nopţii când Idioata îi va oferi o căpşună înfiptă într-o delicioasă brioşă cu ciocolată.

Azi trebuia să-i facă o vizită lui Paco şi era deja în întârziere, probabil că bietul de el o aştepta nerăbdător. Era întâlnirea săptămânală de canastă, la care mai luau parte Iepurele Gras şi Prietenul Mut. Cei patru formau un careu redutabil. Iepurele Gras se îmbrăca întotdeauna în frac, aşa încât atunci când participa la o întâlnire galantă, la un bal demascat sau la un meeting de afaceri nu mai impresiona pe nimeni. În plus, mânca non-stop, îndeosebi morcovi, morcovi, morcovi, îi exaspera pe toţi cu pasiunea lui pentru morcovi. Drept pentru care avea dinţii veşnic portocalii. Cu Prietenul Mut lucrurile stăteau un pic altfel: nimeni nu ştia de ce e prietenul lor, dar parcă se cunoşteau de o viaţă şi-o moarte. Prietenul Mut venea cu o consecvenţă nebună la întâlnirea săptămânală de canastă. Se aşeza pe scaunul de la nord şi unicul cuvânt pe care l-au auzit vreodată de la el a fost „poezie”. În rest tăcea, fila cărţile cu privire doctă, îşi punea şi-şi scotea ochelarii pe şi de pe nas de sute de ori iar la final pleca în tăcere făcând o plecăciune către Paco, una către Iepurele Gras şi trei către Idioată.

În aceste condiţii ziua de canastă ar fi fost destul de plictisitoare. Unul mânca, altul tăcea, doar Idioata şi Paco animau atmosfera, cel puţin până spre seară când apărea şi Lisamona care după ce se lamenta fiindcă nu era lăsată niciodată să joace şi ea – de parcă nu i s-ar fi permis să intre într-un club exclusivist – le povestea întâmplări haioase de la locul ei de muncă, sala de bowling. Lisamona se ocupă de întreţinerea pistelor de bowling şi, în acelaşi timp, e una dintre cele mai bune jucătoare din ţară. „Din lume”, corectează Paco de fiecare dată când aude asta, dar nimeni nu-l bagă în seamă. Campioană în nenumărate rânduri, Lisamona are un mare of, şi anume că Paco nu vine niciodată să o susţină în timpul concursurilor. „Am emoţii”, se justifică el, dar toată lumea ştie că lui Paco nu-i place bowlingul de când i-a rămas un deget într-o bilă, pe vremuri. Sigur, şi l-a recuperat, în urma unei operaţii complicate, însă de atunci nu suportă să mai vadă bilele, oricât ar fi ele de colorate. Aşa că o susţine pe Lisamona de la distanţă, care, spre nefericirea ei, nu poate găsi împlinirea în nici un trofeu câştigat atâta vreme cât Paco nu e de faţă. Nu contează că Idioata, Iepurele Gras şi Prietenul Mut sunt de fiecare dată acolo, făcând o galerie îngrozitoare – bine, mai puţin Prietenul Mut, care dă doar din mâini. Lisamona câştigă şi, când primeşte trofeul, varsă mereu o lacrimă „pentru absenţa lui Paco”.

Idioata aruncă pe ea un tricou cu găurele fără să realizeze că de-a lungul întregii partide de canastă Iepurele Gras va fi cu ochii pe el frustrat că privirea lui nu poate pătrunde dincolo, se urcă în maşinuţa ei pătrăţoasă şi plecă spre casa lui Paco. Cu câţiva metri înainte de a parca în faţa peluzei acestuia, remarcă o agitaţie neobişnuită. În faţa casei, Paco, Iepurele Gras şi Prietenul Mut păreau disperaţi, căutând de zor ceva. Erau chiar caraghioşi în mişcarea lor haotică, însă scena nu părea să facă parte dintr-o operă comică. Idioata parcă, apoi coborî în goană din maşină şi strigă către Paco.
– Hei, ce-i cu voi oameni buni, ce naiba s-a-ntâmplat?
Paco se opri o clipă, cu o expresie de deranj pe faţă.
– A dispărut Raco, Idioato!