Dinamo se alintă cu bomboane, să hrăneşte din scandaluri şi din nopţile nealcoolice ale lui N’Doye şi respiră pe cel puţin două guri de foc: aroganţa (uneori) pardonabilă şi infantilă a lui Borcea şi miserupismul lui Dinu. Actualii fotbalişti din Groapă sunt cea mai ciudată specie de purtători de crampoane care mi-a fost dată să o văd la echipa asta de când îi urmăresc cu atenţie de suporter, adică de pe la 6 ani. Sunt fotbalişti pe care îţi vine să-i aştepţi la intrarea pe autostrada Bucureşti – Piteşti ca să le rupi căpăţânile după ce FC Argeş îi calcă în picioare şi le suflă orice speranţă la imnul “Ligii” sau să-i aştepţi cu garoafe la aeroport după năucitoarea calificare de la Liberec.
2-0 cu Steaua, fie şi cu cea mai slabă echipă roş-albastră de decenii încoace, e un motiv suficient pentru a face uitată orice indolenţă. Îl aplauzi pe senegalezul de stâncă, te minunezi cât de mult a crescut Andrei Cristea, unul dintre puţinii băieţi inteligenţi şi cu capul pe umeri din peisaj, îl înjuri pe Alexe o dată, de două ori apoi îl pupi pe fruntea cu care l-a pleznit pe Zapata, îl fardezi un pic pe Pulhac să nu i se mai vadă vânătaia made in Deac, admiri pur-sângele lui Niculae, îi zâmbeşti lui Dolha, care a înţeles că fotbalul poate fi un sport cu elemente de box şi, la final, îţi vine să-l baţi prieteneşte pe umăr pe “amărâtul ăla” de Ţălnar, cum îl caracteriza Mister.
Fără “Prinţ”, fără machidon, fără finul mare, şi, mai ales în derby-uri, Dinamo arată ca o echipă care ştie să-şi onoreze animalele de pe emblemă. Nu e suficient pentru a câştiga un campionat, care e un traseu cu opriri şi-n halte, nu doar în staţii importante, dar e un pas înainte. Doar că, atenţie!, în câteva zile vor apărea din nou problemele colaterale generate de oamenii de “bine” care se rotesc ca hienele zburătoare în jurul copilului alintat. Să-i mai dea o bombonică otrăvită, în speranţa unui firicel de sânge din care să-şi adape orgoliile şi neputinţele. În fapt, asta e eterna poveste din Ştefan cel Mare, un fel de comedie horror, cu mari şanse la Zmeura de Aur.
Canguru'
March 20, 2010Ai pus degetul pe rana! Of-of-of, cand o sa radem si noi cu gura pana la urechi, nu numai sa zambim?
Macar saptamana asta ne-au preluat supararea stelistii si rapidistii…