Ed’s Blog Category
Saturday 02 January, 2010
”Mihai Flamaropol”, patinoarul golului absolut
Am copilărit vizavi de patinoarul ”23 August” (actualul ”Mihai Flamaropol”). Îmi petreceam deseori dimineţile fie în curtea patinoarului, fie pe marginea lacului de lângă el, fie chiar în interior, asistând la încinse dueluri hocheiste. Îmi amintesc că, la un meci dintre Steaua şi Dinamo am stat în spatele porţii lui Netedu şi i-am făcut tot meciul anti-galerie portarului stelist. Stăteam în bloc cu dinamovistul Huţanu, portar de clasă mondială, şi eram atât de mândru de asta încât trebuia să-mi exhib alb-roşiismul prin toţi porii. Oricum, am crescut alături de nume ca Tureanu, Axinte, Pisaru, Antal, Varga, Ioniţă, Solyom, Costea, Gal, Pană şi alţii, oameni care, indiferent de culorile clubului la care activau, au scris istoria hocheiului într-o perioadă în care acest sport însemna pentru România şi altceva decât absurdele dueluri Steaua – Ciuc de astăzi (da, oamenii aceştia chiar au învins Statele Unite cândva). Revenind, ştiam patinoarul ”23” din scoarţă-n scoarţă, inclusiv cu faptul că iarna era deschis publicului pentru agrement.
Tuesday 15 December, 2009
Amsterdam şi farmecul berii
Amsterdam e un oraş care-ţi permite să te simţi bine. Nu din cauza coffee-shop-urilor – nu-ţi trebuie musai câteva fumuri pentru a simţi că urbea îşi transferă energiile asupra ta. Nici din cauza lui Red Light District, în care blondele cu ţâţe mari au zâmbetul de vinilin şi vino-ncoa-ul de du-te-ncolo. Nici măcar din pricina minunatelor fripturi argentiniene şi a restaurantelor indoneziene, a lebedelor de pe canale, care se strâng seara la şuete albe şi ireale, sau a miilor de biciclete – animale urbane de-a dreptul periculoase dacă nu te uiţi pe unde mergi. Ci din cauza tuturor acestora şi a multor altora.
Sunday 13 December, 2009
Cum să te enervezi în 4 minute!
Am zis-o de acum vreo zece ani: cel mai bun mijloc pentru o enervare rapidă este un meci de handbal în care este implicată o echipă românească. În handbal, românii au frustrarea istoriei: la fete şi, mai ales, la băieţi, am fost campioni mondiali, am câştigat cupe şi meciuri mari, am avut handbalişti şi handbaliste de geniu. Când aceştia au dispărut, încet-încet, după 1992, ne-am acoperit de frustrare. Ne-au învins echipe pe care noi le-nvăţaserăm handbal. Au urmat zeci de meciuri, la mondiale sau europene, în care pierdeam când ne era lumea mai dragă. Şi ne-am obişnuit cu ”nervul de handbal”.
Saturday 05 December, 2009
Ce facem cu hârtia?
OK, printul se duce naibii. La urma-urmei, să vedem partea pozitivă: mai puțini copaci tăiați. Acum, pe bune: ne lovim de atâtea ”tipărituri” inutile încât eu unul mă-ntreb din ce în ce mai des: câți copaci mai avem de hăcuit? Am primit acum câteva zile niște materiale promoționale ale unei firme producătoare de materiale sportive. Arătau senzațional. Dar pun pariu că nimeni, dar nimeni!, nu va sta să citească toate acele informații aiuritoare frumos ”croșetate” pe o droaie de cartoane lăcuite. O droaie! Am avut un ciudat sentiment de copac căruia îi vine rândul. Dar nu despre asta vroiam să vorbesc.
Thursday 08 October, 2009
Gândacul inteligent
Capetele luminate şi cu mulţi neuroni de la Samsung au produs un roboţel care te ajută să-ţi păstrezi ordinea în ogradă, atunci când ograda e plină de praf şi animalele mişună (sau nu) prin casă. Roboţelul, pe nume Robotic Vacuum Cleaner, a aterizat şi în redacţia FHM, unde a-nceput să facă show. Seamănă cu un fel de gândac borţos, dar e mai frumos ca gândacul lui Kafka şi mai deştept ca jumătate din Guvernul pe care cu onor îl vedem de la etajul cinci al clădirii în care activăm.
Monday 07 September, 2009
Berlin, între Eisbein și IFA
Mi-e greu să așez Berlinul pe un loc anume în ”topul orașelor” în care am fost. Am tendința să-l pun foarte sus, însă îmi dau seama că nu am încă suficiente date pentru asta. E a doua oară când merg în Berlin și când mă întorc – după o ședere foarte scurtă – cu sentimentul că nu am apucat să-l respir suficient și că aș mai fi stat, pe lângă cele două zile, încă măcar două, dacă nu cumva încă două săptămâni, două luni sau doi ani. Îmi place Berlinul, fiindcă e un oraș cu unghiuri, culori și sentimente.
Friday 31 July, 2009
Cum să testezi sushi fără să mănânci Futomaki!
Mişu zice că nu-i place sushi. Că pe el să nu-l luăm, fiindcă a mâncat el cândva la nuşce conferinţă de presă şi nu i-a plăcut. “Lasă mă, vino, poate au şi nişte ceafă de porc”. Ceafă de porc la restaurant japonez specializat în sushi, mai greu. Nici măcar porcii japonezi nu s-ar lăsa tăiaţi ca să ajungă alături de duşmanii lor de moarte, peştii. Dar pe Mişu îl poţi păcăli uşor: până la urmă, măcar o amărâtă de ciorbă or avea să-i pună în farfurie.
Saturday 27 June, 2009
Moonwalk forever
Fără Thriller şi Bad, fără Dirty Diana şi Billie Jean, muzica pop a anilor 80-90 ar fi arătat mult mai ternă. Îmi amintesc cum, la 13-14 ani, priveam fascinat la un video Akai casete pe care erau înregistrate videoclipurile celui care avea să fie numit “King of Pop”. Thriller după Thriller, eram îngrozit de zombies-ii care ieşeau din cripte şi se alăturau într-un dans perfect unui puştan slăbănog şi creţ, pe atunci negru, care încerca să-şi seducă iubita purtând în ochi secrete şi luciri de vârcolac.
Friday 29 May, 2009
Fluturii de pe Olimpico
În Roma, maşinile par să se fi înmulţit. Se circulă din ce în ce mai greu. Se parchează din ce în ce mai şui. Smart-urile se pun perpendicular pe bordură. Sunt multe şi mici – soluţie înţeleaptă pentru capitala în care parcatul dublu sau chiar triplu, poate genera blocarea străzii. Şi asta fie şi pentru un espresso, băut în fugă la tejgheaua unei cafenele. “Vin acum, de ce vă agitaţi? Unde vroiaţi să parchez? Porca miseria!”. Dar nu despre cafea e vorba acum. Am alergat prin toată Roma, de lângă Tibru până în Piazza Republica, pentru un tricou de-al lui United. Ştiam magazinul cu tricouri oficiale de pe Via Nazionale. Nu pot intra pe Olimpico, pentru finala Champions League dintre Man United şi Barcelona fără să port o “replică” de-a diavolilor. Numai că până la startul meciului mai sunt 7 ore şi oraşul e plin de englezi.
Saturday 23 May, 2009
A la turca, bre!
Istanbul poate fi un oraş-surpriză. Mai ales pentru cei care nu i-au bătut bazarul la începutul anilor ’90, cu baxuri de ţigări în serviete diplomat şi cutii de rulmenţi în buzunare. E surprinzător fiindcă atunci când te aştepţi mai tare să dea cu balcanismele în tine, îţi trimite un damf de civilizaţie care te ameţeşte. Iar când începi să te consolezi cu ideea că nu vei (mai) găsi pe malurile Bosforului acea minunată poartă spre exotism, te tulbură cu dans de cadână, miros de kebab şi ispită de aur revărsat indecent din tejghele.
Friday 10 April, 2009
Piţipoanca de companie
Savurând în fiecare dimineaţă Atlasul de Mitocănie Urbană de la Radio Guerilla, mi-am amintit de un text pe care l-am scris acum câţiva ani şi în care făceam referire la una dintre speciile plastic descrise de cei de la Eliberadio: Piţipoanca de companie. Îl reiau mai jos, cu menţiunea că sunt alături de această campanie care încearcă o dezintoxicare morală a unui climat desăvârşit în primul rând de supra-expunerea mediatică a unor non-valori ajunse la rang de instituţie “culturală”.
Tuesday 31 March, 2009
Woody show
Am cel puţin douăzeci de motive să las totul deoparte şi să mă apuc să scriu câteva rânduri. Într-un film românesc mai vechi, pe protagonistă, când o apuca lehamitea,îşi băga degetele-n priză. Acum m-a apucat lehamitea că am lăsat totul deoparte şi m-am apucat să scriu. E o treabă de conjunctură: aş putea, de pildă, să mă uit la desene animate cu Pantera Roz. Era unul, cu o zonă de gym, pe plajă. Pinkie îşi aducea halterele comprimate, apăsa pe un buton, alea se gonflau şi ea începea să facă „muşchi”. Pantera Roz au fost desenele mele preferate. Alături de Woody.
Wednesday 25 February, 2009
Petrecere la Cape Town
Vântul călduţ răvăşeşte penele pălăriilor fistichii. Doamnele îşi scutură cu graţie rochiile roz. Domnii îşi aranjează discret cutele sacourilor sclipitoare. În zonele V.I.P. se râde mult, se vorbeşte tare, se mănâncă sandvişuri cu somon şi se bea whisky de calitate. În tribune, lumea se agită. Pe o scenă improvizată, câteva dansatoare frumoase, îmbrăcate sclipitor, prestează graţios pe melodia „It’s raining men”. Gazonul verde tremură în aşteptarea copitelor care-l vor sfredeli întreaga zi.
Friday 20 February, 2009
Locul de la mijloc
Un zbor cu avionul care durează mai mult de 9 ore este o aventură, indiferent în ce direcţie te-ai îndrepta: America, Asia de Sud-Est sau Africa de Sud. Petrecerea a mai mult de 3-4 ore în aer induce automat o stare de spirit aparte, care îţi încearcă limitele sistemului nervos dar şi ale celorlalte sisteme, inclusiv cel reproducător.
Wednesday 11 February, 2009
Castelul (meu) şi arhitectele
Acum vreo lună, primesc de la Răzvan Penescu (Liternet) o solicitare oarecum ciudată. O cititoare a site-ului îi scrisese rugându-l să-i recomande un scriitor pe care ea să-l invite în cadrul unui club literar. Un grup de zece femei, majoritatea arhitecte, se întâlneau în mod regulat la fiecare dintre ele acasă, pe rând, urmând a comenta o carte pe care o citiseră toate, de comun acord, la propunerea uneia dintre ele. De această dată se hotărâseră să adauge un pic de condiment şi să aibă un invitat, dacă se poate, chiar autorul cărţii (în cazul că acesta ar fi fost român).
Saturday 10 January, 2009
Comeback pe LiterNet
M-am hotărât să revin cu texte săptămânale pe LiterNet. Întrerupsesem acest obicei din motive obiective – lipsa de timp. Există însă un principiu care spune că dacă vrei cu adevărat să faci ceva important găsești timp. LiterNet-ul e locul virtual în care m-am simțit foarte bine din punct de vedere literar. De la un moment dat, Castelul prințesei de caramel s-a ridicat acolo, cărămidă cu cărămidă, săptămână de săptămână, până la ultima literă.
Friday 02 January, 2009
Berea a ajuns 99 pence
Occidentul urlă: ”Trebuie să ieftinim produsele și să încurajăm consumul ca să trecem mai ușor peste criză!”. Cumpărați, oameni buni! Cumpărați! Faceți abstracție de cercul vicios al acestui îndemn și goliți magazinele! Românii o fac cu succes, chiar și fără să li se ieftinească în mod evident prea multe lucruri: în zilele dinaintea Revelionului prin supermarketuri nu puteai trece cu căruciorul decât dacă te gândeai că te dai în mașinuțele acelea care se ciocnesc.
Monday 29 December, 2008
Vremea, așa cum ți-o dorești
Printre sute de site-uri care îți oferă informații despre vreme (nu despre trecerea ei) și despre condițiile meteo, există unul, recent lansat, pe care poți găsi tot ceea ce-ți dorești în legătură cu acest subiect. Meteosensibilii, schiorii, căpitanii de nave, automobiliștii sau ciobanii de pe muntele Găina vor fi garantat satisfăcuți de ceea ce le oferă Meteo România.
Thursday 04 December, 2008
Ruşinea Metrorex
Nu merg cu metroul prea des. Am făcut-o ani de zile, pe vremea când mamele din lumea-ntreagă îşi găseau ecoul prin vagoanele (pe atunci) galbene din subterane. Uneori însă, când aglomeraţia din trafic sau pur şi simplu căutarea unui loc de parcare prin Victoriei mă înfrâng, apelez la metrou. Şi de fiecare dată îmi spun că nu o voi mai face.
Friday 14 November, 2008
Până când ţine criza?
Cine poate şti? Americanii sunt straşnic zdruncinaţi, islandezii au falimentat brusc, ungurii mai au puţin şi strigă oy oy mai tare ca unguroaicele iar românii (încă) îşi văd liniştiţi de cumpărături, făcându-şi ghetuţele în aşteptarea lui Moş Nicolae.
Atunci când cauţi răspunsul la o întrebare la care acesta întârzie să vină, există întotdeauna cineva care poate oferi măcar o fărâmă din răspuns: statistica.
Friday 07 November, 2008
Bagă parola, Bond!
James Bond a fost înfrânt tocmai în România! L-au înfrânt parolele, un duşman mai puternic ca pisica de mare care l-a ucis pe Steve Irwin. Dar asta doar la prima vedere. Fiindcă la a doua, el a fost înfrânt de proasta regulă care tinde să se generalizeze la evenimentele din România.
Tuesday 04 November, 2008
Oblana sau MecCheie?
Mă-ntâlnesc cu nea Gică.
- Nea Gică, matale cu cine votezi?
- Cu peneleu’.
- Nu bre, lasă-i p-ăia! Până la ăia mai e. Acu’, la americani, cu cine votezi?
- Acum votez cu Oblana.
Tuesday 21 October, 2008
Când toate drumurile duc la Roma…
Fellini. Lupoaica. Spaghetti. Modă. Seducţie. Omul vetruvian. Veneţia. Către ce converg aceste şapte elemente? Evident, către Italia. Şi, mergând mai departe, care este punctul lor de plecare? Răspunsul e unul singur: calendarul Lavazza 2009.
Monday 29 September, 2008
Never touch a Friggie!
Băi, oameni buni! Să vă dau un pont. Pe la prânz, când vi se face foame, când simţiţi că foamea vă strânge de gât aşa cum ar strângea-o şarpele Ka pe Monica mă scuzaţi Columbeanu, când urlă în voi nevoia de hrană şi hoarde întregi de şoareci năvălesc în sucurile voastre gastrice ca nişte căutători demenţi de caşcaval afumat, când mirosurile de pizza comandată de colegi vă împăienjenesc ochii şi vă fac neuronii să saliveze, umplându-vă creierii de bale, ei bine…
Follow me
Posturi recente
-
Loverboy **** 14 Jan 2012 -
12. Complet. Next! 28 Nov 2011 -
Plictisitoarea Geneva si zglobiul ei salon 15 Mar 2011