Jurnal tech. Ziua 18: cartea din telefon

O fetiță de 10 ani din Coreea de Sud a scris o carte pe telefonul mobil și apoi a vândut-o în zeci de mii de exemplare. În Japonia, jumătate dintre marile hit-uri de pe piața cărții sunt oferite de tineri care le scriu pe telefonul mobil. De trei ani încoace, keitai shousetsu a devenit un adevărat fenomen în țara soarelui răsare. În 2004, scriitorul de ficțiune Yoshi a fost primul nebun care a avut răbdare să tasteze un roman mobil. După 3 ani, tânăra Chaco, din Osaka, a lansat cu adevărat această modă. Japonezii au adoptat-o imediat, dovedind că nu degeaba sunt inventatorii tamagotchi-ului și al jocurilor TV stupide. În orice caz, o carte scrisă pe telefonul mobil e ceva mai intelectuală ca un animal virtual care mănâncă de rupe și apoi produce deșeuri pixelate.

O carte pentru telefoanele mobile conține, de regulă, între 200 și 500 de pagini, fiecare pagină având câte 500 de caractere japoneze. Ele sunt scrise direct pe mobil, pagină cu pagină și pot fi descărcate apoi, pentru o sumă care variază undeva în jurul a 10 dolari. Adolescentele japoneze sunt adevăratele specialiste. Ele scriu pentru publicul lor. În trenuri sau metrouri, cu degetele bătătorite, cu ochii oblici și paloare naturală în obraji. Și au succes în continuare.

Nu sunt sigur că o asemenea modă și-ar găsi echivalentul în România. În metrou, adolescentele noastre ascultă rock în căștile atașate la telefoanele mobile. Multe dintre ele cred că ”mi-au” e sunetul scos de pisică atunci când o lovești cu ceva în cap. Multe citesc doar genericele de la High School Musical și da, știu că sunt rău când spun asta, dar, în aceeași ordine de idei, sunt convins că dacă unele și-ar pune cu adevărat mintea, ar putea transforma sms-urile tastate fugar și împleticit între două acorduri de Rammstein în capitolașe simpatice în care să-și povestească începutul de viață. Mi-aș dori să citesc o carte scrisă pe mobil de către un adolescent din România. Ba chiar aș plăti pentru a o descărca. Se bagă cineva?