Ed's Movies,

Poliţist, adjectiv ***

Puţine lucruri şi totodată foarte multe ar putea fi spuse despre un film precum Poliţist, adjectiv. Filmul lui Porumboiu m-a surprins într-o gamă de nuanţe care au variat de la negru la alb, trecând neapărat prin mov. E un film românesc mai altfel şi îţi trebuie ceva timp să treci peste tendinţa de a-l numi îngrozitor de plictisitor, care te loveşte în prima jumătate de oră. Nu e un film comod. Are zvâc atunci când crezi că moare şi moare de-a binelea atunci când îţi doreşti zvâcul ca pe sarea-n bucate.

Ed's Literature,

Mare cât inima mea

Există un videoclip cu o fată, care pleacă de-acasă cărând după ea o inimă imensă. Zâmbeşte, e caldă şi prietenoasă dar oamenii fie o ignoră, fie o privesc ciudat. Unii nici măcar nu-i permit să intre în cluburi sau magazine. Pe măsură ce noaptea se scurge, optimismul fetei se transformă în durere iar inima devine din ce în ce mai mică. Fericirea iniţială i se bulversează într-o tristeţe nemărginită. În miezul nopţii, fata stă sprijinită de un gard şi priveşte în gol. Apoi apare El, care o întreabă dacă o poate ajuta cu ceva.

Ed's Movies,

Mar adentro ****

Când avea 25 de ani, Ramon Sampedro, pescar din Galicia, a făcut un plonjon în mare fără a calcula bine adâncimea acesteia. Rezultatul a fost tragic. Ramon a rămas paralizat de la gât în jos, urmând să poarte în cârcă un diagnostic cutremurător: tetraplegie – imposibilitatea de a mişca toate cele patru membre. Vreme de 29 de ani, Ramon Sampedro şi-a trăit viaţa într-un pat, ajutat de familia care i-a fost aproape. Vreme de 29 de ani, Ramon Sampedro şi-a dorit din toată inima să moară, considerând că ceea ce i se întâmplă nu mai poate fi numită viaţă.