Mare cât inima mea

Există un videoclip cu o fată, care pleacă de-acasă cărând după ea o inimă imensă. Zâmbeşte, e caldă şi prietenoasă dar oamenii fie o ignoră, fie o privesc ciudat. Unii nici măcar nu-i permit să intre în cluburi sau magazine. Pe măsură ce noaptea se scurge, optimismul fetei se transformă în durere iar inima devine din ce în ce mai mică. Fericirea iniţială i se bulversează într-o tristeţe nemărginită. În miezul nopţii, fata stă sprijinită de un gard şi priveşte în gol. Apoi apare El, care o întreabă dacă o poate ajuta cu ceva.

A doua zi, dimineaţă, fata iese din casă cărând aceeaşi inimă uriaşă. O altă zi, o altă perspectivă.

Când Grig a întâlnit-o pe Vinny, inima ei era sub forma unei sticle de plastic. Şi-o căra prin metrouri, afişând-o, goală şi verzuie, ca un recipient de Mountain Dew. Câte un puşti nebun îi mai trăgea un bobârnac, amuzându-se la auzul sunetului sec. “Ce cur mişto ai!”. Poing! Metroul e o junglă cu animale domestice, dar sălbăticite. În unele staţii, inima lui Vinny aproape că nu se mai vedea. Înghesuiala orelor de vârf o strangula. Dispărea sub paltoane, genţi-diplomat, ziare gratuite, mirosuri de transpiraţie, sms-uri disperate, geci de piele scorojite şi parfumuri îndoielnice. Vinny nu era suficient de puternică pentru a-şi susţine inima în negocierea cu taifunul cotidian. Uneori se pierdea. Leşina subtil, scurgându-se pe lângă un scaun. Îşi revenea în câteva secunde, ridicată de vreun crocodil vânjos şi pleca mai departe, târându-şi corazonul cu demnitate.

Întâlnirea cu Grig s-a produs în faţa unei gogoşerii. Fin observator al lumii din jur, Grig i-a remarcat inima verzuie şi şi-a propus pe loc să i-o transforme într-un astru de foc. “Te pot ajuta cu ceva?”. O asemenea întrebare pusă la coadă la gogoşerie pare a nu-şi avea rostul. Iniţial, Vinny nu şi-a dat seama că cineva vrea să o ajute, indiferent ce ar fi însemnat asta. Apoi, simţind o privire înfiptă în ceafă, s-a întors şi a zâmbit timid. Inima i-a pulsat o secundă. Grig a zâmbit şi el. Inima i-a pulsat două secunde. Puntea fusese întinsă. Ce bine că s-a născut omul care să inventeze gogoşile!

În următoarele zile, inima lui Vinny a trecut printr-un frumos proces de re-branding. Dintr-o urâtă sticlă de plastic a devenit un ursuleţ de pluş care nu contenea să crească. Vinny îşi purta ursuleţul prin metrouri cu grijă de mamă, priviri de amantă, gesturi de soţie şi îngrijorare de soacră. Grig avea grijă de ursuleţul ei de la distanţă, prin telefonul mobil sau direct, joia, de la şase la opt, vinerea de la şapte la nouă şi duminica, de la trei la cinci. Grig era Făt Frumos, Prinţ şi Cerşetor, Tom Sawyer, Nică a lui Ştefan a Petrii, Braveheart şi, din când în când, un Banderas năvalnic şi de nestăpânit.

Inima lui Vinny mergea seara la culcare pe ritmuri de rumba. Vreme de o lună, ursuleţul de pluş devenise atât de mare încât nu mai încăpea nicăieri. Vinny a trebuit să-şi cumpere un coş, precum cele de la supermarket, în care să-şi ducă inima. Din cauza ei, nu mai putea face nimic. Fiindcă nu se putea despărţi de ursuleţ, Vinny a trebuit să renunţe la aproape tot. La coafor şi cosmetică nu putea intra cu căruciorul după ea, prin urmare părul a-nceput să-i crească dezordonat, şi nu doar pe cap. La teatru sau cinema nu era lăsată cu ditamai dihania, aşadar viaţa ei culturală, şi-aşa firavă, s-a redus la cititul ziarelor de scandal. Nici măcar cu metroul nu mai putea merge, aşa că pierdea ore preţioase pe străzi. A fost dată afară de la serviciu. A fost somată retoric de administratorul de bloc să-şi sfârtece ursul, fiindcă speria locatarii. A fost interogată de Poliţie, care a văzut în ea o posibilă infractoare. Până şi asistenţii sociali i-au făcut câteva vizite, ca să nu mai vorbim de cei de la protecţia animalelor, grădina zoologică, instituţiile de cercetare a opiniei publice, televiziunile de garsonieră, circurile de cartier şi asociaţiile producătorilor de jucării. Inima lui Vinny devenise personajul principal al oraşului. Fără ca Vinny să facă nimic.

Până într-o zi, când Grig a sunat-o şi i-a spus “Acum, cred că nu mai ai nevoie de nimic. Eşti celebră, tu şi cu ursul tău de pluş”. Şi Vinny, dezolată, a aşteptat degeaba joia, vinerea sau duminica. Nimic nu s-a mai întâmplat. Făt Frumos a fost mâncat de spân. Prinţul a ajuns cerşetorul nevăzut. Tom Sawyer a uitat de Becky şi nu i-a mai dat niciodată să mestece guma lui. Nică a plecat cu pluta pe Bistriţa. Braveheart a fost ucis de englezi. Iar Banderas… ei, Banderas a întors spatele şi nici n-a băgat de seamă explozia care s-a declanşat în spatele lui şi care nu l-a atins nici măcar cu o scânteie.

Încet-încet, ursuleţul lui Vinny s-a micşorat. Din ce în ce mai mult. Până când el s-a transformat la loc într-o sticlă verzuie. “Ce cur mişto ai!”

Poing!