Oraşul e ca un deşert. Noaptea i se scurge metalic prin vene adunându-şi umbrele şi amintirile în oaze înguste, stoarse de viaţă. Neoanele multicolore nu sunt decât cactuşi pitici şi strălucitori, poleială inutilă născătoare de fete morgane strâmbe, cu buze mânjite de rujuri ieftine. Din când în când, urletul unei ambulanţe trezeşte spaima că mai ai doar câteva ore de viaţă înainte de îmbrăţişarea sufocantă a nisipului.

