Sepsi de la Bistriţa la Benfica pentru 2,5 milioane. Mazilu de la Rapid la Dnepr pentru 3,7 milioane. Primul e record absolut pentru provincie. Al doilea e record absolut pentru un fotbalist care pleacă din România. Pe primul l-a vândut Jean Pădureanu. Pe al doilea – Copos.
Uite că se (mai) poate şi, mai ales, se poate fără verii Becali. Despre Copos se poate spune orice, mai puţin faptul că nu e un excelent afacerist. Copos a făcut unele dintre cele mai bune afaceri din fotbalul ultimilor zece ani. Iar Pădureanu, dincolo de trecutul mafiot-cooperatist, rămâne unul dintre cei mai buni conducători de club. Elegant şi echilibrat, Lordul Jean ştie să îşi vadă interesul mai bine ca oricine: vinde fotbalişti dar echipa lui rămâne obsedant în zona liniştită a locurilor 6-12.
Disperarea cu care Steaua ratează transfer după transfer nu e surprinzătoare. Lăsând la o parte banii, din ce în ce mai mulţi află despre cum stau, de fapt, lucrurile la cea mai cunoscută echipă din România: un patron nebun care azi spune una, mâine face alta, organizare haotică, atmosferă proastă în vestiar, antrenori-păpuşi… Nu doar că fotbaliştii nu se înghesuie să se îmbrace în roşu-albastru dar nici oferte de plecare nu sunt prea multe: nimeni nu mai zice nimic despre Dică sau Goian iar reîntregita “frăţie” a clanului nu pare să aducă mirosul de euroi în pungă de un leu prevăzut de unii.
Suspectă este şi liniştea de la Dinamo, care pare decisă să-şi completeze un singur post – e adevărat, foarte deficitar: cel de mijlocaş dreapta. Szekely, Torje, ba chiar şi Florentin Petre, sunt ţinte declarate ale lui Borcea şi Dinu. În rest, “cu lotul ăsta am luat titlul liniştiţi, nu ne trebuie altcineva”. De când n-a mai mizat Dinamo pe stabilitate? De fapt, concluzia se pune altfel: când a mizat pe stabilitate – adică în vară – Dinamo a avut un sezon catastrofal. Se va repeta acesta la primăvară?
