Am aşa un feeling că toate super-achiziţiile astea din colecţia de iarnă făcute de marile echipe ale fotbalului românesc vor fi, de fapt, nişte baloane cu heliu pe care conducătorii îl vor inhala pentru a-şi exprima spre vară, cu voce subţire, regretul de a le fi adus. Deja se aud şoapte de nemulţumire pe la colţuri: marele Despotovic nu prea ştie să marcheze, din toată şaşca de sud-americani stelari doar Dayro pare a “mişca” ceva (asta până nu învaţă cuvântul Bamboo), Andone tună şi fulgeră la fundaşii cu picioare de lut şi e decis să mizeze tot pe garda veche în vreme ce, la Dinamo, se pare că una dintre condiţiile care se pun ca să te transferi e să te accidentezi în primele două meciuri.
Ne-am umplut de stranieri ca blocul de iederă. Dar când e vorba de valori “internaţionale” care ne-au călcat ligheanele, tot la Demollari facem referire. Să ne bucurăm însă de jumătatea plină: un ziarist croat îmi povestea la Zurich că la el în ţara mafia pariurilor a pus stăpânire pe fotbal. “Tot campionatul e trucat. Oamenii nu mai vin deloc pe stadioane, abia dacă vezi 2-3000 la meciuri. Echipa naţională nu-şi trage seva din campionat. Avem noroc că sunt o mulţime de jucători croaţi acre joacă afară, ba mai mult, care s-au născut afară dar au ales să joace pentru Croaţia”. Noi nu ne lovim (încă) de mafia pariurilor ca fenomen. Sunt convins că, fiind bani mulţi la mijloc, ne vom îmbuiba în curând şi cu acest subiect gras. Până atunci, să ne bucurăm de habibii din colecţia de iarnă şi să le dăm credit până la primul tunet de primăvară.
