Comeback pe LiterNet

M-am hotărât să revin cu texte săptămânale pe LiterNet. Întrerupsesem acest obicei din motive obiective – lipsa de timp. Există însă un principiu care spune că dacă vrei cu adevărat să faci ceva important găsești timp. LiterNet-ul e locul virtual în care m-am simțit foarte bine din punct de vedere literar. De la un moment dat, Castelul prințesei de caramel s-a ridicat acolo, cărămidă cu cărămidă, săptămână de săptămână, până la ultima literă. Așa că nu voi trăda acest loc drag. Mă întorc la el ca un fiu rătăcitor, tocmai atunci când Răzvan Penescu renunțase să mă mai bată la cap – lucru care, ca să fiu sincer, mi-a folosit foarte mult de-a lungul timpului.

Nu știu dacă odată cum timpul vine și inspirația, însă asta rămâne de văzut. Spun de la o vreme că am trei idei pentru trei cărți. Asta nu înseamnă, practic, nimic. Idei sunt pe toate drumurile. În măsura în care ele se vor concretiza, își vor arăta mugurii mai întâi pe LiterNet și apoi, cu voia… cui va dori, pe print. Promit să reiau și proiectul Pacoland, pe care l-am dezvoltat împreună cu Dana ”Puck” Stănescu și care se poate găsi și pe aici pe undeva (dacă scotociți bine). Va fi o carte nebună pe care o vor cumpăra nebunii. Și cine nu e nebun în ziua de azi? Măcar un pic.

Primul text e mai degrabă o încălzire, un joc de glezne fără pretenții, așa cum îi spune și titlul. Îl puteți citi aici. Probabil că următoarele își vor găsi ca zi fixă o zi de weekend. Lipsa de timp există în continuare. Nu și cea de voință.