Primesc pe mail un banc. Râd, fiindcă-mi imaginez faza, după care mă gândesc că, dincolo de poantă, există un adevăr. Mai întâi bancul:
Un puşti vine revoltat de la şcoală şi îi spune tatălui său că acolo îl pun să înveţe numai inutilităţi. Tatăl îl întreabă uimit:
– Cum adică?
– Păi la istorie ne pune să memorăm nişte ani: 1848/1877-1878/1907/1944/1989. Cică sînt importanţi!
– Altceva…
– Păi la geografie tot aşa trebuie să reţinem tot felul de denumiri, ca de exemplu: Carpaţii “Scurburii”, Strîmtoarea “Fosfor” şi Dardanele, de parcă mi-ar folosi la ceva chestiile astea! Dacă mă întreabă careva merg repede la un Internet Cafe, dau search pe Google şi aflu… simplu, nu?
– Da, fiule, da’ să zicem că ieşi şi tu cu o fată, şi cum vă ţineţi voi aşa, de mînă, ea te întreabă ce înălţime are vârful Chomolugma?
– Nu-i problemă! Merg repede la un Internet Cafe, că-i deschis non-stop, dau search pe Google, aflu şi mă întorc să-i spun…
– Da, da’ pînă te întorci tu să-i spui că are 8848 m s-ar putea să o găseşti ocupată!
– Cu cine?
– Păi, tot cu un prost aşa ca tine, da’ care are laptop!
În primă instanţă mă duce gândul la promoţia Romtelecomului, care-ţi dă un laptop dacă-ţi iei “internet de mare viteză” de la ei. Uite dom’le, de ce ar avea nevoie copiii zilelor noastre de un laptop. E o necesitate de tip pac-pac. Cât timp se poate câştiga pentru a răspunde la nişte întrebări cu ale căror răspunsuri te-ai lupta vitejeşte să ţi le îndeşi în memorie, pe principiul “cultura generală naşte genii”! Creierul trebuie să respire. E nevoie de spaţiu, şi dacă internetul e un spaţiu oceanic pe care se poate naviga rapid şi oarecum wikiprecis, de ce nu l-am folosi? Externalizare, taică! Ăsta e cuvântul! Dacă îl întrebi pe fii-tu care-i capitala Boliviei şi el deschide laptopul pentru a-ţi răspunde în mai puţin de două minute ar trebui să-l blamezi? Aminteşte-ţi ce se întâmpla acum 20 de ani dacă nu ştiai care e capitala Boliviei. Te duceai să iei Atlasul (maaaaaamăăăă, unde naiba e atlasul ăla?), nu-l găseai, îl sunai (pe fix) pe Costel (“Costel nu-i acasă, e plecat cu tac’su la butelii”), îl sunai (pe fix) pe tac’tu (“E într-o şedinţă, cine-l caută?”), sunai la uşa vecinului (“Domnu’ Nicu, aveţi idee care e capitala Boliviei?” “Mă, puştiule, nu mi-a plăcut geografia, habar n-am. Margaretooo, parcă aveam un atlas prin casă…”), te aruncai disperat în troleu (ai bilet, ba nu ba da, ba nu, ba da), ajungeai la o bibliotecă, cereai un atlas şi te prăbuşeai obosit peste La Paz-ul mă-sii, 3660 de metri, cea mai “înaltă” capitală din lume.
Păi… merită? E drept, rămâneai toată viaţa cu capitala Boliviei înfiptă-n cap şi dacă te-ntreba cineva raportai în mai puţin de două minute, în fericitul caz că nu te izbea vreun lapsus. Iar dacă te izbea, şi aveai norocul să te afli în plină epocă Google, rezolvai imediat. Dacă aveai un laptop.
Prin urmare, dacă n-ai laptop, cumpără-ţi de urgenţă! În definitiv, externalizezi. Şi, oricum, “Vrei să fii miliardar” s-a terminat iar Ianţu nu pare dispus decât să spună lucruri trăznite – nu mai ai de ce să-ţi blochezi memoria, să-ţi agasezi neuronii, să plonjezi în tine însuţi. Google e regele. Fii sclavul lui!
Sau nu.
Tatăl Vostru
February 20, 2010poza aia spune totul… :))