Academia de Film American a anunţat lista celor 9 filme selectate în penultima fază a nominalizărilor la Oscar pentru categoria “Cel mai bun film străin”. De ce e importantă ştirea? Pentru că toată lumea aştepta cu sufletul la gură să audă dacă filmul lui Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (citim “doi zile”?) se califică în marea finală. Ei bine, sufletul ne poate cădea deja de la gură: Mungiu nu va lua Oscarul fiindcă nu se află pe această listă. Mai exact, nu s-a calificat nici măcar în semifinale.

Tragedia românească abia începe. Un comunicat trimis imediat după anunţarea acestei decizii trimite către un articol scris de un critic de film de la L.A.Weekly, Scott Foundas, care îşi exprimă indignarea pentru faptul că 4-3-2 a fost eliminat de nişte arbitri ticăloşi care aplică empiric procedurile de selecţie. “O zi care va rămâne în istoria premiilor Academiei drept infamă”. Probabil, în aceeaşi linie, cât de curând ziarele de pe la noi se vor repezi să urle despre marea nedreptate care ni se face, tocmai acum, când, după ce Europa a fost la picioarele avortonului mioritic, America îi dă un bobârnac dezgustat şi îl trimite la locul lui.

Nu comentez filmul. Mi-am spus părerea despre el, după ce l-am văzut (bref: senzaţional joc actoricesc – în special Anamaria Marincău şi Vlad Ivanov, care ridică mult calitatea filmului în sine). Nu mă situez în niciuna dintre extremităţile media, care merg de la “fantastic, în sfârşit am dat şi noi lovitura cu un film!” la “e o mare porcărie despre o epocă pe care vrem s-o uităm“. Cred doar, amintindu-mi că imediat după ce a luat Cannes-ul şi a fost întrebat despre propunerile de la Hollywood, Mungiu a declarat că nu îl interesează foarte tare subiectul acesta, că valul de lacrimi care va curge pe umerii regizorului “refuzat” vor umple paharul isteriei din zona cinefilă şi nu numai. Fiindcă o ţară isteroidă şi care suferă de mania persecuţiei abia aşteaptă un asemenea subiect (grăsan) pentru a declanşa mii de teorii conspiraţionale, care pot merge către cele mai neaşteptate concluzii.

Prin urmare, vom avea Oscaruri fără 4-3-2. Ceea ce ne obligă să ne gândim că putem face filme chiar mai bune decât cel în discuţie.