Douăzeci de lucruri care mă enervează în România (19)

Numărul 19: Şuncile atârnate la vedere

În general, româncele sunt femei frumoase. Străinii care ne calcă bordurile rămân cu o amintire plăcută în legătură cu ele. Cu femeile, nu cu bordurile. Dacă-i întrebi ce părere au despre România nu vor uita să amintească, păstrând o sclipire diabolică în ochi sau în dintele de aur, despre faptul că “oh, you have very beautiful women!”. E drept, avem. Au şi alţii prin Europa, în locuri în care te-ai aştepta mai puţin. Acum vreo 15 ani, româncele erau la fel de frumoase. Dar nu aveau stil. Nu ştiau să se-mbrace. De fapt, nu (prea) aveau cu ce să se îmbrace. Haosul economic năştea haosul din magazine.

E drept, până în 1996 (fix atunci!) femeile noastre – mă rog, cele care îşi permiteau – aveau o “calitate”: în principiu, nu purtau sutien. Din acel an a început invazia push-up-urilor şi majoritatea s-au lăsat seduse de o “tehnologie” pentru care Eva Herzigova (devenită între timp anorexică) ar trebui împuşcată. Femeile au început să poarte sutien tot timpul. Pentru că “tehnologia” le făcea sânii mai mari. Vrem să părem să avem ceva mai mult acolo şi nu mai vrem să ne remarcaţi atunci când ne este frig! Aşa că, fie iarnă fie vară, femeile au spus adio spiritului liber şi s-au încorsetat în propriile obsesii. Ceva mai târziu avea să apară o nouă modă, şi mai periculoasă: implantul cu silicon. Şi uite-aşa, de dragul show-biz-ului, miile de euroi au început să intre în conturile chirurgilor “esteticieni”, mulţi dintre ei nişte simpli hăcuitori în estetica grotescului. Au rezultat diformităţi, probleme, drame, re-operări şi mult, mult plastic pentru luatul ochilor celor care cred că “mai mare” înseamnă întotdeauna “calitativ superior”.

Una peste alta, frumuseţea a rămas, deşi mult ascunsă în spatele “re-decorărilor”. Dar, în paralel cu ea, a ieşit la suprafaţă şi urâţenia. Moda naşte întotdeauna, pe lângă îngerii de rigoare, şi armate de monştri. Devenite sclave ale sutienelor, fetele au simţit nevoia să poarte totuşi ceva la vedere. Şi au ales buricul. Pe care şi l-au tatuat sau împiercinguit (scuze…) după trendul impus de nepoatele unchiului Sam. Excelent! Bărbaţii au reacţionat pozitiv. Am pierdut o bătălie dar ne-au pus pe tavă o ofrandă: buricul! La pachet cu blugii cu talie cât mai joasă, ura şi la gară, am reînceput să visăm frumos, başca – am învăţat cum se deschid şi cele mai complicate sutiene. Numai că…

Numai că, precum spuneam, moda calcă totul în picioare. Tricourile cu vedere la buric au început să fie purtate de-a valma, de cine trebuie şi de cine NU trebuie. Fete de 19-20 de ani, pentru care Big Mac e prietenul cel mai bun, etalează tricouri cu vedere la buric şi la rândurile de grăsime cu atenţie aşezată în jurul taliei. Piftia se ţine pe balcon, iarna. Sau în frigider. În principiu, piftia e un preparat alimentar, nu un accesoriu fashion. N-as vrea să fiu înţeleg greşit: nu am nimic cu femeile plinuţe. Sunt multe care chiar îmi plac: au umor, inteligenţă, ba chiar şi-un vino-ncoa’ pe care slăbănoagele nu-l vor înţelege niciodată. Am însă cu modul în care anumite persoane înţeleg să-şi exhibe anatomia. Fiindcă dacă eu aş umbla cu burta la vedere m-ar apostrofa imediat pentru asta. De aceea, fetele cu şuncile expuse vederii mă enervează!