17 – Vânzătoarele din mall-uri
Nu, nu generalizez, dar statistica mă obligă să le trec aici. Mall-ul, locul acela drăguţ în care te duci fiindcă n-ai unde să-ţi pierzi în altă parte banii şi timpul, e plin de magazine (că doar d-aia e mall). În unele din acele magazine sălăsluieşte o specie de… creaturi pe care aş denumi-o Sellerus Plictisitus sau, după caz, Vânzătorus Idiotus, denumirile neavând obârşie latină ci urbană.
Aceste prea-minunate făpturi, al cărui număr este uneori exagerat de mare pentru un magazinaş de trei metri pe patru, se hrănesc cu propriul ego şi capătă, în timp, sau foarte repede, dimensiuni nebănuite, umflându-se în ochii bietului client ca nişte dinozauri periculoşi, gata să-ţi reteze căpăţâna. Portretul robot arătă cam aşa: gene rimelate (circa 1,5 kg rimel pe fiecare), tricou scurt, blugi cu talie joasă, foarte joasă, extrem de joasă, piercing (obligatoriu), tatuaj (nu cu “I love Nelu” ci cu una dintre aceste fiare: delfin, fluture, scorpion), cipici “şleampăţi”, curea cât mai sclipitoare, unghii colorate fistichiu. Din când în când, în funcţie de bugetul de moment (prietenii ştiu de ce), privire pierdută undeva dincolo de client. Atitudine în primele trei minute: arrogant. Atitudine în următoarele şapte minute: freak. Atitudine până la ieşirea clientului din magazin: puah.
Vânzătoarea din Mall a ajuns într-un post extrem de important. A fost visul vieţii ei sau, mai rău, a fost visul părinţilor ei. E un mediu “curat”, e cu “ţoale” şi e cu neveste-de-fotbalişti-care-lasă-bacşişuri-grase sau, din când în când, chiar cu fotbalişti burlaci care vin să vadă câte un film şi poate le remarcă piercingul, dorindu-şi instant să-l pipăie pentru următorii ani cu preţul ramburs al pipăirii propriilor carduri. Vânzătoarea din Mall nu are răbdare şi timp pentru clientul de rând, fiindcă e ocupată să vorbească la telefon, să dea muzica foarte tare (apropo de muzică, n-o să înţeleg niciodată de ce în magazinele Kenvelo, de pildă, urlă başii de parcă eşti într-un club bambuist) sau să îşi pilească o unghie care i s-a rupt în “futu-i” pantoful ăla de-a trebuit să-l aducă “din spate”.
Pentru toate aceste specimene, am o veste proastă: nu, fetelor! Nu sunteţi mai importante decât propriile voastre tejghele doar pentru că vindeţi în Mall! Get a life!
Cosmin
April 18, 2008Ar trebui sa publici asta in FHM sa il citeasca cat mai multa lume. In “unirea somping center” am dat peste o vanzolitoare care nu a dorit sa imi dea sa probez un costum deoarece ma asigurat k imi este mic . Probabil era fata unui cioclu si se pricepea f bine la dimensiuni altfel nu inteleg. Nervii de moment mi-au inghesuit in gura fel si fel de cuvinte dar am reusit totusi sa tin gura inchisa. Nu avea rost………………………………. totul e posibil in Romania
marikosan
April 18, 2008da da da, asa e! eu ca sa fiu si mai neam prost decat ele, si sa le oftic, cer rest pana la ultimul ban.( la propriu, adica 1ban 😀 )