Browsing Category

Ed’s Reviews

neil_diamond_solitary_man
Ed's Hot!, Ed's Music,

Poveştile melodiilor: Solitary Man – Neil Diamond

by September 11, 20101 comment

Solitary Man a fost, practic, melodia cu care Neil Diamond şi-a început cu adevărat cariera şi care avea să i-o marcheze până în zilele noastre. În 1966,Diamond a scris acest cântec despre care, peste aproape 30 de ani avea să declare: “Patru ani de analize freudiene mi-au trebuit ca să realizez că Solitary Man este o piesă despre mine însumi”. Tot el, a spus că melodia a reprezentat o cotitură în cariera lui de muzician, una care nu cunoscuse până în acel moment un succes foarte mare. “M-am inspirat din Michelle, melodia beatles-ilor”.

prince
Ed's Music, Ed's Tech,

Jurnal tech. Ziua 19: Prince

by August 13, 20101 comment

Prince și-a lansat vara asta al țâșpemiilea album din carieră (în fapt, al 33-lea). Se numește 20TEN și e destul de drăguț, un ”prince” back to roots, fără să dea pe dinafară de entuziasm. Prince e, oricum, un tip mișto. Și nu pentru că i-a tras-o lui Kim Basinger secolul trecut, nu pentru că e mai mic și mai negru decât Boc, nu pentru că la un moment dat a luat-o razna și și-a schimbat numele într-un semn ci pentru că are extraordinarul dar de a face muzică de calitate.
Partea haioasă legată de albumul 20TEN este că Prince a ales să-l distribuie gratuit, împreună cu cotidianul Daily Mirror (în UK), cu revista Rolling Stone (în Germania), cu Courrier International (în Franța) ș.a.m.d. Juma-de-chiflă a acordat chiar și primul interviu din ultimii zece ani, unui reporter de la Daily Mirror.

Ed's Movies,

Sex and the city 2 *

by August 1, 2010no comment

Nu e nici un sex şi, dacă e să fim corecţi, ar trebui să se numească Nonsex and the Abu Dhabi city. Sunt patru femei urâte ca noaptea (deşi noaptea e de multe ori frumoasă) care încearcă din răsputeri să te facă să râzi la nişte poante de o sută de ori mai răsuflate decât răsuflatele poante din filmul anterior, Sex and the city 1. Fiecare dintre ele vine cu câte o problemă: una e măritată de doi ani şi pentru că bărbăţelul a adus un televizor în dormitor şi i-a cerut două zile de relache pe săptămână, are senzaţia că i se destramă căsnicia. Alta a ajuns la menopauză şi simte că-i piere nimfomania printre bufeuri şi creme de regenerare. A treia e persecutată la job, unde şeful îi reprimă constant iniţiativele. În fine, a patra, cu doi copii mici şi chirăitori, devine brusc îngrijorată când i se atrage atenţia că trufandaua ei de bonă nu poartă sutien şi ar putea fi sursa viitoarei nefericiri conjugale.

pink-martini
Ed's Music,

Pink Martini – show elegant la Bucureşti

by July 18, 2010no comment

Portland, Oregon, anul 1994. Thomas Lauderdale, un politician obscur care se visa primar, îşi dă seama dintr-o dată că are nevoie de un “suport” artistic pentru a-i face pe oameni să creadă în lucrurile pe care, de regulă, politicienii le transformă din idealuri în gunoaie retorice. Aşa că, pianist înfocat, super-pasionat de muzică, de la jazz la pop demodat, Lauderdale înfiinţează o orchestră în care îngrămădeşte vreo 12 intrumentişti talentaţi, o adaugă pe China Forbes, prietenă de-a lui de pe vremea când studiau amândoi la Harvard şi prezintă lumii un cocktail pe care denumeşte, sugetiv, Pink Martini. Prima piesă, Je Ne Veux Pas Travailler, face senzaţie prin Franţa, unde e imediat nominalizată la “melodia anului” şi nu doar pentru că multă lume nu mai vera să muncească.

Newer Posts
Older Posts